Rezumat:
Discutam recent şi dezbăteam aprins cu un bun prieten de-al meu pe tema vieţii, a finalului vieţii, a divinităţii şi a logicii morale. Dezbaterea a ţinut până târziu în noapte şi s-a lăsat cu comenturi la o ştire care nu ţine neapărat de specificitatea acestui blog. DETALII AICI
Ideea e că în toiul dezbaterii am avut o revelaţie şi mi-am dat seama că eu privesc viaţa ca pe o poezie, cu versuri in rimă imperecheată sau încrucişată, cu versuri albe sau gri, cu rânduri mai lungi sau mai scurte, cu momente mai vesele sau mai triste. Ideea de a crea prin cuvinte mi se pare cea mai mare forţă a gândirii umane pentru că orice cuvânt rostit acum se va păstrat pentru eternitate, iar cuvintele nerostite azi, vor fi rostite de alţii mâine.
Îmi dau seama de puterea care îmi zace în mâini scriind aici diverse lucruri concrete sau mai puţin concrete. De exemplu, dacă ar fi acest post o poezie ar suna cam asa: Ce ar fi daca ar fi un cuvant fara cuvinte? Un cuvant fara litere? Un text fara semne de punctuatie, un text fara semantica, gramatica, morfologie si sintaxa? Fara punct, virgula, acolada, semne de intrebare si exclamare? Intotdeauna am fost un revoltat si am detestat gramatica inca din frageda copilarie…Cel mai mult detestam momentele cand profa de romana din generala trecea de la ora de literatura la ora de gramatica pe aceleasi texte pe care eu le visam in felul meu…Cum sa imi ceara sa impart geniul lui Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea mea tainele ce le-ntalnesc in calea mea in propozitii atributive si circumstantiale? Ce sunt ineptiile astea? E ca si cand, in loc sa visezi la geniul lui Brâncuşi din lucrarea Coloana Infinitului, tu te apuci sa o demolezi si sa cercetezi structura ei de piatra sa vezi cat nisip, pietris, ciment are in compoziţie? Nu e o prostie!?
Cel puţin eu asta cred şi simt, si daca uneori, imi scapa anumite ,,greseli” in posturile mele se intampla asta pentru ca mie imi pasa mai mult de ideea textului si de realitatea subliminala din spatele cuvintelor decat de structura si alte elemente concrete…Asta sunt eu..UN POET INTR-O ETERNA POEZIE
By: Bogdan DĂRĂDAN
ps: pentru iubitorii de muzica rock de vreme veche….o piesa de aur din punctul meu de vedere al celor de la U2….STRAZILE FARA NUME….piesa care ma face sa ma gandesc la poeziile fara versuri….si la viata fara reguli:)
