Rezumat:
Campulung Muscel, restaurant Ciobanasul. Parca esti intr-o poveste bucolica de fratii Grimm. Copacii plini de candelabre construite manual din nuiele, lampioane, beteala si multa culoare. Un loc verde in proximitatea primei capitale a fostei Tari Romanesti, in prezent Muntenia. Un paradox care da un parfum aparte locului. Se vede un iaz. Apa de un albastru precum cel mai pur lapis lazuli.
Deasupra un ring unicat pentru dansul mirilor in forma de cirese de mai, iar pe marginea ringului in forma de cirese cosuri cu cirese de mai. La intrarea in sala fara stalpi, de parca intreg ringul ar fi suspendat printre nori, nori generati de zapada si gheata carbonica ca intr-o poveste, asteapta surorile mirelui imbracate ca niste nimfe ale padurii si care-si asteapta invitatii cu pahare de sampanie in care sunt aruncate doua cirese de mai. Una rosie si una galbena. Mai in fata te asteapta o masa plina cu bunatati gatite in bucataria proprie.
Mai multe cupluri se pregateau sa intre in sala de receptie. Multe dintre ele poarta verighete speciale luate de pe acelasi magazin online de unde si-au achizionat verighetele si mirele si mireasa.
Pe mireasa o cunosc personal si am consiliat-o personal de unde sa-si cumpere verighetele. A ales verighete din argint rodiat placate cu aur. Sunt atat de finute si ii stau atat de bine pe deget. Si cand te gandesti ca a gasit o super oferta de pret pentru ele – doar 99 ron 🙂 Dar sa revenim la tabloul unde va avea loc nunta!
Intr-o zona mai retrasa, mai multi barmani exersau niste jonglerii cu sticle de bautura. Undeva afara se pregatea un berbecut la protap. O fantana cu ciocolata alba si neagra curgea in valuri iar, langa ea, mai multe platouri suprapuse erau pline ochi cu bucati de fructe exotice de la avocado la papaya, de la ananas la pepene galben, de la kiwi la litchi. In alta zona a salii DJ-ul isi pregatea numarul, isi calibra echipamentele iar afara, zeci de chelneri si personal se ocupau de cele mai mici detalii. In salon, in mijlocul amplasamentului, erau agatate patru plasme ca pe stadionul national.
Nimeni nu stia care e rolul lor, dar la cat de perfect arata totul in jur, la cat de sublim erau aranjate florile, niciun invitat nu stia unde sa se uite mai intai si la ce sa se uite. La bijuteriile afisate ostentativ de catre colegele miresei, la bratarile de aur si argint, la piscina, la ciresele puse la masa ca si marturii, la sala, la lumini. Totul era feeric.
Chiar a fost de mare efect zapada si gheata carbonica. Frumoasa idee. Ma bucur ca incet-incet a cam renuntat lumea la ideea ca ajung niste baloane si niste confetti, ca la petrecerile pentru copii. 🙂