Rezumat:
În cadrul proiectului Euroscola, ediţia a VIII-a, membrii echipei “Young Spirits for Humanity” de la Colegiul Tehnic Motru au contactat Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi din cadrul Guvernului României, pentru a primi informaţii cu privire la evoluţia egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi în România, după integrarea în Uniunea Europeană.
În ce măsură statutul României de Stat Membru al Uniunii Europene a contribuit la dezvoltarea politicilor publice în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați?
Principiul egalității de șanse între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental al omului. Odată cu dobândirea statutului de Membru al Uniunii Europene, în România, acest principiu a fost transpus atât la nivel legislativ, cât şi la nivelul politicilor publice.
La nivel legislativ, România a transpus în întregime aquis-ul comunitar în domeniul anti-discriminării în general și al anti-discriminării pe criteriul de sex, în special. Astfel, au fost transpuse în legislația națională următoarele directive europene :
➡ DIRECTIVA CONSILIULUI 79/7/CEE din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale;
➡ DIRECTIVA 92/85/CEE A CONSILIULUI din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează;
➡ DIRECTIVA 2004/113/CE A CONSILIULUI din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
➡ DIRECTIVA 2006/54/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă;
➡ DIRECTIVA 2010/18/UE A CONSILIULUI din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE;
➡ DIRECTIVA 2010/41/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului.
Principalul act normativ care reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate sferele vieţii publice din România este Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată. Totodată, această lege defineşte termenii specifici domeniului, precum: egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, discriminare pe criteriu de sex, discriminare directă, indirectă, hărţuirea şi hărţuirea sexuală, plată egală pentru muncă de valoare egală, acţiuni pozitive, discriminare multiplă.
Legea conține capitole distincte în care sunt prezentate măsurile privind respectarea egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, participarea la decizie, la educaţie, cultură și informare, eliminarea rolurilor şi stereotipurilor de gen.
Din punctul de vedere al politicilor publice, au fost adoptate până în prezent trei strategii naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, respectiv:
➡ Strategia Națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2006-2009, adoptată prin H.G. nr. 1654/22.10.2006, publicată în MO al României, Partea I, nr. 967/04.12.2006;
➡ Strategia Națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010-2012, adoptată prin H.G. nr. 237/24.03.2010, publicată în MO al României, Partea I, nr. 242/15.04.2010;
➡ Strategia Națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014-2017, adoptată prin H.G. nr. 1050/18.11.2014, publicată în MO al României, Partea I, nr. 890/8.12.2014.
În ceea ce privește mecanismul instituțional al Guvernului de punere în aplicare a politicilor de egalitate de șanse între femei și bărbați, prima instituție de acest gen a fost înființată în 2005. Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) a devenit funcțională în aprilie 2005 și a fost constituită ca și obiectiv principal în cadrul proiectului de înfrățire instituțională Romania–Spania pentru „Înființarea Agenției Naționale pentru Egalitatea de șanse intre femei și bărbați (ANES)” – Proiect PHARE RO02/IB/SO-01.
Ulterior, prin adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ANES se desființează, iar atribuțiile sale sunt preluate de o direcție de specialitate din cadrul MMFPSPV.
În luna aprilie 2014, a fost adoptată OUG nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea și completarea unor acte normative, care prevede înființarea Departamentului pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (DESFB), ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Misiunea Departamentului este promovarea principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare pe criteriul de sex, în toate politicile şi programele naţionale. Rolul acestuia este de a asigura fundamentarea, elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor Guvernului în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați precum și de a monitoriza aplicarea și respectarea prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată.
În calitate de Stat Membru al UE, România este reprezentată în toate comisiile, comitetele și grupurile de lucru din domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, de la nivelul Comisiei Europene și al Consiliului Europei. Încă din 2010, de la înființarea Institutului European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) din Vilnius, Lituania, DESFB este membru activ în Consiliul de Coordonare, care este forul cel mai înalt de decizie al Institutului. EIGE dezvoltă și diseminează activități în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, la nivelul Statelor Membre ale UE cu scopul de a sprijini elaborarea unor politici de gen eficiente.
Cum pot contribui politicile publice de egalitate de șanse între femei și bărbați la creșterea numărului de femei în posturi de decizie?
Participarea echilibrată a femeilor cât şi a bărbaţilor la procesul decizional, fie că este economic, politic sau social, este strâns legată de contextul familial, de contextul cultural existent la un moment dat, prin care sunt perpetuate stereotipuri, precum şi de modul în care puterea economică şi politică este distribuită în societatea românească. Accesul la resursele materiale şi financiare, la educaţie şi pe piaţa muncii este important, iar aceste variabile sunt strâns legate între ele şi se influenţează reciproc, traducându-se implicit în gradul de democratizare al distribuirii puterii între femei şi bărbaţi, la un moment dat.
Conform Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, republicată, la art. 23 alin. (3), „Partidele politice au obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European”. Acest articol atrage atenția asupra componentei de gen și a importanței acesteia atunci când sunt alcătuite listele cu candidați și candidate.
Departamentul pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a realizat analize privind participarea femeilor și a bărbaților la procesul de decizie politic după alegerile locale, parlamentare și europarlamentare. Conform acestora, gradul de reprezentare al femeilor în pozițiile de decizie politică este mai scăzut decât al bărbaților. În Camera Deputaţilor, reprezentarea bărbaţilor este de 87,14% iar reprezentarea femeilor este de 12,86%, în scădere față de legislatura trecută, iar la nivelul Senatului, reprezentarea bărbaţilor este de 92,0% iar cea a femeilor a scăzut de la 12,80% (în legislatura trecută) la doar 8,0%. În realitate, partidele politice controlează nominalizările şi nu electoratul decide cine este ales, de aceea introducerea cotelor nu reprezintă o încălcare a drepturilor votanţilor, ci ele pot contribui la procesul democratizării făcând procesul de nominalizare mai transparent şi mai puţin formalizat.
O serie de studii și evaluări în domeniu, evidențiază faptul că participarea echilibrată la decizie la cel mai înalt nivel nu se realizează exclusiv prin prezența într-o pondere determinată (cotă) a femeilor și a bărbaților pe listele electorale. Reprezentarea echilibrată pe listele electorale poate reprezenta în fapt, o premisă a echilibrului de gen dar nu este neapărat un indicator al echilibrului de gen rezultat în urma scrutinului parlamentar.
Țările nordice, care sunt modele de succes pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, nu au introdus cotele de gen, ci au adoptat cotele voluntare în partidele politice, ceea ce presupune o responsabilitate din partea partidelor politice pentru a aplica și respecta principiul reprezentării și participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de decizie.
Care sunt principalele măsuri adoptate pentru eliminarea situațiilor de discriminare pe piața muncii?
Creșterea gradului de participare a femeilor pe piața muncii este o provocare nu numai pentru România ci pentru toate Statele Membre ale Uniunii Europene. O analiză a cauzelor ocupării diferențiate pe piața muncii a femeilor și a bărbaților este extrem de complexă, necesitând o abordare multidimensională și corelată a unui ansamblu de factori ce acționează direct și/sau indirect (ca factori contextuali) asupra proceselor ce generează și perpetuează decalajele de participare pe piața muncii, pe criteriul de sex.
Analizele de specialitate au identificat o serie de factori posibili care ar putea determina vulnerabilitățile femeilor pe piața muncii în ceea ce privește angajarea, dar nu numai. 
Printre acești factori, apreciem ca semnificativi următorii: nivelul educațional; segregarea profesională de pe piața muncii; perioadele de întrerupere a carierei profesionale a femeilor cauzate de nașterea unui copil, concediul de maternitate, concediul pentru creșterea și îngrijirea copiilor; insuficienta dezvoltare a serviciilor de creștere și îngrijire a copiilor sau a altor persoane dependente; atenția insuficientă acordată măsurilor de flexibilizare pe piața muncii, precum timpul parțial de muncă, orarul de muncă flexibil, munca la domiciliu, alte măsuri inovative care promovează concilierea vieții profesionale cu viața familială, împărțirea egală a drepturilor și responsabilităților în cadrul familiei și, nu în ultimul rând, perpetuarea rolurilor și stereotipurilor de gen.
În vederea creșterii nivelului de participare a femeilor pe piața muncii, o atenție sporită trebuie acordată de asemenea, promovării mai ferme a măsurilor active de ocupare, menite să crească șansele ocupării unui loc de muncă. Măsurile active presupun informare și consiliere profesională, mediere, consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente, calificare și recalificare profesională, evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale.
Care sunt factorii care pot favoriza existența situațiilor de discriminare pe criteriul de sex și totodată, care sunt principalele măsuri de combatere?
Atât din punct de vedere al legislației, cât și din punct de vedere al politicilor publice măsurile privind respectarea egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi acoperă următoarele domenii: piaţa muncii, participarea la decizie, la educaţie, cultură și informare, eliminarea rolurilor şi stereotipurilor de gen. Factorii cauzali sau contextuali care pot genera situațiile de discriminare pe criteriul de sex pot fi identificați, la nivel general, ca fiind:
➡ Mentalitatea patriarhală care încă mai caracterizează societatea românească și care determină structurarea unor roluri și stereotipuri de gen. Acestea, pe de o parte, limitează potențialul femeilor și bărbaților de a contribui la dezvoltarea societății, și pe de altă parte, generează situații de dezavantaj față de un sex sau altul.
➡ Lipsa unei educații sociale din perspectiva de gen, a cărei consecință directă este necunoașterea drepturilor de către cetățeni și implicit lipsa reacției sociale și legale față de situațiile de discriminare.
Pentru fiecare dintre domeniile de interes, enumerate mai sus s-au identificate măsuri de intervenție specifice, în vederea reducerii și/sau eliminării situațiilor de discriminare pe criteriul de sex. La modul general, printre aceste măsuri se numără:
➡ Informarea și conștientizarea opiniei publice cu privire la legislația din domeniul egalității de șanse și tratament între femei și bărbați și al anti-discriminării;
➡ Elaborarea unor politici publice, în toate domeniile de activitate, luându-se în considerare nevoile specifice ale femeilor și ale bărbaților;
➡ Promovarea unei educații civice bazată pe identificarea, semnalarea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Material realizat de catre echipa Young Spirits for Humanity
