Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
UMBRE ratacite
Sunt cum sunt, sunt ceea ce sunt si ceea ce voi fi…
Sunt cum sunt pentru mine, nu pentru ca vreau
ci pentru ca nu mai pot, pentru ca stiu ca a fi sofer nu e totul…
E atat de simplu sa scrii, sa conduci, sa fii polivalent…
dar in oglinda cand privesc, in oglinda sparta,
stiu ca sunt doar o reflectie
o umbra a unei fiinte vii
si cu mine am luat si alte suflete pe care le-am convertit in umbre
printr-un SMS
Ce pot, ce nu pot, nu stiu, NU mai e relevant, dar stiu ce nu vreau sa mai fiu…
O UMBRA, dar e mult prea tarziu…
stiu si privesc si plang,
plang si privesc fara lacrimi….
Nu vreau sa mai fiu o umbra care traieste fara lume,
Nu mai vreau sa-mi imbratisez familia in gand, in vis, fara sa ma simta, sa ma vada…
Nu am trait niciodata asa pentru ca inainte TRAIAM
zambeam, mancam, tipam, iubeam, eram VIU…
Azi am ramas umbra unui EU care a ajuns pustiu
SI, CE DOARE, e ca sunt gol si SINGUR
iar umbrele pe care le-am vandut pentru un SMS
s-au pierdut…
Da, sunt eu cu umbra mea in penumbra
Si las o dara de tristete cu tot cu umbra…
Cum va arata maine, cum va arata iarna
cand deja se asterne frigul si e atat de departe vara…
cand deja amintirea unor cirese de mai se ascunde sub frunze
iar parfumul lor se spala in ploaie si se stinge…
Mi-e dor de mor de orice si oricat
de acele fire de iarba, de acel sarut
De acel drum in panta ca o Golgota
De amintirea ei, rupta ca Floarea de Colt din stanca…
Chiar daca privim acelasi cer
Chiar daca dormim acelasi somn
EA este VIE, eu sunt o UMBRA si sunt MORT…
DON,T TEXT and DRIVE
