Rezumat:
Înainte de a povesti experienta mea cu acest spectacol regizat de #CristiBajora pe textele lui #StefanCaraman va las introducerea acestui spectacol asa cum a găsiți pe site. Am un motiv pentru care fac asta 🙂
„Ce mai înseamna astăzi dragostea, în această epocă a vitezei, a internetului, a Tinderului, a Facebook-ului și a Whatsapp-ului? Spectacolul acesta pune pe masă o temă foarte actuală: love today nu mai este ce era love yesterday, idealul de iubire fiind mult mai greu de atins. Anti Love Story spune chiar șase povești de iubiri ale momentului, așa cum le trăiesc astăzi oameni cu istorii și vârste diferite. Probabil pe aceeași bancă pe care a stat și Forrest Gump, poate chiar în același parc, 12 suflete trăiesc intens variate tipuri de dragoste și ne arată cum influențele exterioare și presiunile sociale conturează modul în care ajungem să ne comportăm în relațiile cu cei pe care îi iubim.
Iar la final… „Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get.”
➡ 🎭Dincolo de personaje🎭
Înainte de a vorbi despre spectacolul Anti Love Story trebuie sa fac câteva precizări legate de Ștefan Caraman. Motivul pentru care am ales TeenMedia Academy – cursuri de actorie are legătură cu el, mai exact cu spectacolele regizate de Cristian Bajora și jucate la Teatrul in Culise.
POVESTI despre Tine, Scrisori către Rita și Aeroport. Vorbesc strict de spectacolele pe care le-am văzut până acum în ultimii 8 ani. Pentru mine Ștefan Caraman este un reper în actualul context al scriitorilor contemporani.
Pentru că atât cărțile sale cât și spectacolele bazate pe textele sale vorbesc aparent diform, intr-un limbaj grobian, intr-un stil anticalofil despre viață, dar dacă ești atent și sapi după emoții vei descoperi o profunzime și o intensitate care te va șoca.
Așa cum personajul Ștefan din Scrisori către Rita căuta să își astupe golul prin tot felul de relații promiscue și superficiale până când ajunge să fie sufocat de propriul neant și personajele din spectacolul Anti Love Story caută să decline și să găsească sensul în emoțiile pe care le simt, în iubirea așa cum o vizualizează, o înțeleg, o trăiesc.
Pentru unii e o agonie bazată pe o perpetuă căutare, pentru alții e un roller coaster toxic de împăcări și despărțiri, pentru unii înseamnă sex pe bani, pentru alții sex în secret, și așa cum sunt 8 mld de oameni cu 8 mld de perspective despre realitate așa există și 8 mld de expresii ale iubirii.
De aceea am lăsat acel text la început. Pentru că așa e viața. Și paradoxal, cu cât se dezvoltă mijloacele de comunicare și viteza de conexiune între oameni cu atât cresc șansele să Nu găsim iubirea calibrată pe propria noastră expresie. Mi-a plăcut că în spectacol apare și un fragment din cartea #ScrisoriCatreRita. Nu întâmplător am ales să vorbesc despre carte mai devreme.
„Pentru că oamenii sunt ca oglinzile. Te așezi lângă unii și te vezi urat. Lângă alții te vezi prost. Iar lângă alții te vezi neclar și nu știi ce să crezi. Iar asta îți creează nesfârșite păreri de rău. Uneori însă, rar, foarte rar, sunt oameni lângă care te vezi nu neapărat frumos, nu neapărat ideal, ci doar întreg, sau complet sau pur și simplu într-un mod pe care îl găsești acceptabil. Nu e nevoie să îi cauți, ei apar dintr-o dată din mulțimea mută, trebuie doar să fii atent și, dacă e posibil, să ți-i apropii.”
Deși toți actorii au jucat genial, mi-a plăcut mult Ionut Iftimiciuc pentru că așa aparent #arlechin cum era a fost un elogiu al conceptului dramaturgic „Curtea joacă Regele”.Pentru că așa „invizibil” cum era , el a fost păpușarul rege. Și mi-a plăcut mult un fragment interpretat de el…
„Când ne intersectam și ne iubeam, parcă se schimba axa Pământului, parcă se năștea o nouă pereche de Adam și Eva”…
➡ „PENTRU CĂ O POVESTE NU E POVESTE DACĂ NU ARE FINAL”…
Poate că adevăratele iubiri nu sunt făcute să dureze ani și ani, dar dacă reușești în viața asta să te dăruiești cu toată ființa ta și ea să te vrea cu toată ființa ei o luna, 6 luni, 15 luni atunci NU a trecut viața pe lângă tine.
Și da, în viata asta, acum 5 ani, într-o zi de iarnă am avut tot, când Pământului stătea în loc sau se mișca după cum respiram…
