Etichetă: versuri

Incerc

Renegai ce te lipea de mine, ti-era dor.
Cu priverea seaca si sumbra prin tacere si boli, cu ochii tristi…incet inchisi,
Respirai aerul ultimei imagini, totul a fost in trecut, doar un moment.
Apas in tacere pe tample…
Ma agat de ideile tale pentru a nu te pierde printre ele,
Tu imi spuneai…n-ai sa ma pierzi,
Eu imi spuneam, n-ai sa ma pierzi si imi spuneam fugind….
Ma inspaimanta lipsa ta…caci ai disparut spre mine, fugi in mine, cu mine
Iar eu pier in dezintegrare,
In mine, am cazut!
Imi ziceai candva in trecut,
Aici nu exista durere si nici adevar,
Eu iti zambeam si te priveam fix,
Ascultand, cum se aude noaptea,
Se aude ura cum se scurge,
Incantatii in noapte….se aude carnea zdrobita cum urla….
Se aud fasiile de luna, cum mangaie pamantul si chipul meu straveziu
Ochii imi sunt morti de mult, sunt surd de puls sunt orb de dragoste,
De ce exista ceata? de ce exista ploi si mai apoi si noi?!
Iti mangai craniul in liniste…ti se vad tamplele albe…
Pe lespedea rece, cresc muschii pamantului,
Iar eu m-agat de spiritul tau,
Da, stiu cum te agati de mine!
Apas acelasi pamant acum simt,  el musca din mine.
Acelasi pamant ce e parte din tine,
Ce creste din noi, firesc fara graba si fara oprire
Ma aplec peste umbra mea, ascultand o simfonie de liniste
Te apleci peste umbra ta, peste trupul meu sa imi gusti moartea
Lasa-ma sa urasc, sa pot ura…
O sa iti scufunzi starvul ca o corabie fara ancore,
Iar negrul isi flutura coloarea stearsa de osemintele mele cazute in metafore,
E prea tarziu sa ceri, ceea ce ceri acum!
Vorbim in tacere
Imi ascult spiritul cum paseste  mahnit
Pe cararile mintii , incet ,apasat, a cam obosit.
Firimiturile de credinte ce candva exaltau,
Azi stau inmuiate-n cuvinte ce pentru multi se uitau.

Versuri in duet de Oana Calarasu si Cezar Burtescu