Etichetă: versuri

Actualitate, Creatii, Economic

Albastru spart – In Memoriam Nichita Stanescu

bogdan_daradan

Tu știi Nichita că ai plecat spre vis,

Mai devreme cu zece zile să mă nasc eu?

Eu am căutat lumina cu mânuțele mele de pisoi speriat,

iar tu deja împărțeai versuri cu Sf. Petru.

N-am apucat să te cunosc,

Că pe unde umblai tu,

eu eram total nenăscut și neplanificat.

Și ochii tăi de un albastru spart,

în mii de versuri și emoții,

în mii de colțuri sfărâmate de cercuri,

pătrate, cuburi și hexagoane,

m-au urmărit ulterior

adiacent și nepăsător,

furtiv și inerent,

parcă mă căutai să-mi spui ceva.

Nu te-am cunoscut Nichita,

dar când ți-am văzut târziu ochii precum albastru spart,

tu ascuns printre emoții, umbre, printre

priviri și penumbre,

și am auzit șoapta din glasul tău molcom, ancestral de romantic,

Parcă s-a săpat în mine până în ADN o memorie evergreen.

Ești prin Ceruri la poezii și versuri de 36 de ani,

Eu pe aici pe Pământ sunt reflecția ta într-o oglindă imuabilă,

O imagine un pic întârziată, cam zece zile,

Dar când închid ochii simt cum te răsfrângi,

Simt cum râzi, cum plângi…

Pe curând Nichita,

Și într-o zi, când o să ajung pe la tine,

Să-mi păstrezi un loc lângă poezia ta,

Dacă nu merit un vers, măcar un punct…de suspensie.

Autor tablou/fotografie: Paul Mecet

Fără categorie

Multumesc si Te iubesc nu sunt suficiente atunci cand crezi ca apreciezi

bogdan_daradan

[yasr_overall_rating size=”large”]

Traim in lumea in care traim. Uneori mai vesela, alteori mai trista, perfectiunea NU exista. Importante sunt schimbarile din noi si modul prin care incercam noi sa ne raportam la ceilalti.

Desi aparent banale, emotiile sunt extrem de complexe atunci cand trebuie sa le trecem din filtrul intrinsec in exacerbarea lor extrinseca. Barbati si femei deopotriva, ne este de multe ori greu sa ne exprimam sentimentele fata de persoana sau persoanele iubite (mame, bunici, surori)

capsunki de vara

Nu va scriu aceste randuri  ca sa incerc sa va dau sfaturi, ci va scriu aceste randuri ca sa va ajut sa descoperiti talcul din spatele unor povesti, situatii, intamplari din viata mea.

Nu sunt perfect si sunt departe de perfectiune, dar am invatat in timp sa-mi rafinez emotiile si sa invat sa le asez, in mostre simple, atunci cand am simtit asta. Voi vorbi astazi despre cuvinte, despre apreciere si, daca o sa aveti rabdare pana la capat, o sa va invit si la o scurta incursiune lirica in Universul meu.

Citește în continuare „Multumesc si Te iubesc nu sunt suficiente atunci cand crezi ca apreciezi” →

Fără categorie

CULOARE in SUFLET – DUET liric cu bloggeri si improvizatori

bogdan_daradan

[yasr_overall_rating size=”large”]

11000878_798724563537481_3447115153597354513_n

Culoare in suflet

Culoare goale cu urme de pasi si de ruj uscat imi strabat golul intrinsec precum sinele de tren,

se adancesc si raman imprimate pana cand golul se umple de flori si culoare,

nuante de alb si rosu, ocru, galben, violet ca si cand samanta Curcubeului se lasa spalata de Soare.

Las privirile sa le descopere pe fiecare in parte, dar le vor interpreta diferit, chiar neutru

Pentru ca imi e teama sa simt mai mult decat pot intelege si imi e teama sa ma las simtita mai mult decat pot permite, din teama…

Citește în continuare „CULOARE in SUFLET – DUET liric cu bloggeri si improvizatori” →

Fără categorie

M-am hranit cu iluzii Si minciuni

bogdan_daradan

(confesiune)

Da…robot care devenise uman…ce greseala de neiertat as spune…
De ce mi-am dezghetat sangele din tevile prin care curgea…acum au ruginit.
In cutia de otel nu era nimic pana sa apari tu,o scarnavie de om,fara rost pe pamant.
Adevarat ca cei ce viseaza iubire se vor trezi plangand…plangandu-si
sufletul amarat si inselat.
E prea tarziu sa-mi mai bat capul cu minciunile tale prostesti.

Artwork-Aon-Center-LA-06

Citește în continuare „M-am hranit cu iluzii Si minciuni” →

Fără categorie

Sub Greutatea pamantului

bogdan_daradan

Sub greutatea pamantului umezit,inima se strivea fara sa schiteze vreun gest de ramas bun.
Din nou se face frig peste fiinta mea,intre acei pereti albi,straini,orbitori,dusmanosi.
Din nou merg pe acelasi hol in bezna,doar cat sa pot simti unde calc,iar ploua…
Linistea si intunericul le poti atinge cu mana intrandu-ti in oase,iti sopteste din colturi.
Te aud cum respire prin masca de oxygen,respiri greu si apasat vanand din umbra.
homeback1Din darele ramase in urma ta miroase a moarte si pedeapsa.

Da-mi aripile tale mici sa pot zbura
Caci mainile mele sunt prea patate de sange.
Da-mi o parte din libertatea ce ti-o doreai
Caci trupul meu efemer a murit inca o data acum cu tine.
Pamantul ne apasa pe amandoua,udat de lacrimile mele,
Pe sufletul ranit,zbatandu-se pentru tine.

Citește în continuare „Sub Greutatea pamantului” →

Fără categorie

TIMP in Timp

bogdan_daradan

Viata e ca un joc alambicat de emotii, trairi,

de parca insasi amprenta Universului se contureaza in noi, intrinsec.

Avem galaxii de indoieli, planete de solitudine,

asteroizi de ganduri, gauri negre melancolice,

atomi de orice din nimic,

eter prin vene si deasupra a tot

este TIMPUL.

Pasesc spre Timp, in timp,

au trecut clipe, ore, zile si inca sunt fascinat de prima litera,

prima litera a TIMPULUI…

Time in engleza…

Am ajuns intr-un punct in care nu mai caut,

nu mai vreau experiente frugale,

nu mai vreau sa ma prefac ca sunt tinta lui Cupidon,

ca 14 februarie e vreo mare smecherie de marketing…

Si, in punctul asta de autosuficienta,

cand credeam ca am cunoscut majoritatea pattern-urilor temporale,

cand credeam ca le-am vazut pe toate,

si am gustat din toate,

acum, mai mult ca niciodata,

sunt prizonier in Timp.

Momentan sunt agata de prima litera,

prin emotii, cuvinte spuse, nespuse,

necuvinte, emotii, senzatii,

dar sunt acolo…

Nu stiu a cata litera in alfabet este, nu caut sa numar

dar n-are numar…E o amprenta

Si atunci cand o ating, cu degetele, cu privirea,

cand o conturez prin cuvinte, din cuvinte

TIMPUL se estompeaza, dispare, ramane doar urma unei litere,

unei litere cu forma de cruce ca o aliteratie a expresiei simplitatii,

ca un copac al vietii din mitologia nordica,

ca o runa ratacita si misterioasa…

Dar e acolo, undeva…

Nu stiu cum va arata TIMPUL maine, intr-un viitor intrinsec sau extrinsec,

dar atunci cand am prima litera din Timp in brate,

pe buze, in minte, in ochi,

secundele se topesc, orele se lichefiaza si ramane doar un amalgam atemporal…

TIMP in Timp…Atat!

Fără categorie

Cand voi invata?

bogdan_daradan

Cand voi invata ca Timpul are nevoie de cuvinte iar cuvintele au nevoie de Timp?

Cand voi invata sa fac inima sa nu mai alerge de nebuna si sa stea si ea,

firesc si normal asa cum imi stau gandurile in sinapse?

Cand voi invata sa tratez indiferenta ca pe un tratament ci nu ca pe o povara?

Cand voi invata sa am rabdare cu mine !?!

NU vreau, nimic, NU cer nimic,

dar de ce imi e atat de teama de suferinta incat atac ca sa apar ce!?

Oricum cetatea e ratacita si o reconstruiesc in pasi de melc,

Am mai suferit de atatea ori pentru inimi albastre,

de ce ma apar printr-un atac intruziv, pentru ce?

Pe cat de creativ si spontan sunt cand trebuie sa fiu,

pe atat de vulcanic sunt in idei si cuvinte

cand as putea sa ascund totul sub tacere…

Cand voi invata ca nu trebuie sa imi pese

si sa privesc lucrurile speciale ca fiind firesti si normale?

Am gresit din nou, dar, am descoperit din nou, ceva

Am in continuare sufletul intact si se zbate, respira si simte la fel de adanc, de tulburator, de puternic,

trebuie doar eliberat din propriul lui exil…

Pe curand gand rebel si umil…