[yasr_overall_rating size=”large”]
Se termina toamna, iar frunzele uscate acopera sub ele urmele pasilor goi din iarba…
FRAME in FRAME
Viaţa ca un carusel in oglinda,
ne prinde in reflectii convexe si concave, ne mutileaza perceptiile,
totul pare real dar e doar iluzoriu
si respiram proiectiile unor franturi de imagini ireale,
ne privim, ne taiem, cadem si ne ridicam din nou chipul de sticla pisata…
Inainte de a privi fotografiile captive in memoria intercerebrala sa trecem putin in revista prezentul. Ce e prezentul?! E o intrebare capcana. Continui aceste idei in plan digital, idei pe care le-am asezat pe hartie in urma cu 16 ani pana cand m-a abandonat creionul. Ma intreb retoric… Ce e prezentul? E doar un vis trait aievea care face trecerea de la trecut la viitor? Poate fi prezentul asemanat cu suflanta care zboara frunzele ca sa lase poteca goala in stil tabula rasa?
Si tu sa tot arunci frunzele in stanga si dreapta impartind clipele colorate in trecut si viitor? Ca si cand fiecare frunza e doar un moment pe care l-ai trait sau il vei trai?