[yasr_overall_rating size=”large”]
In Inima Marii NU se ascunde linistea… In Inima Marii nu ajungi sa te bucuri de bogatiile ei fabuloase, oricare ar fi acelea pentru ca, mai presus de orice, lacomia si aroganta te vor devora mai adanc decat cel mai negru adanc al oceanelor.
Filmul mi-a adus aminte de productia romaneasca TOATE PANZELE SUS, ecranizare realizata dupa romanul lui Radu Tudoran. Pana la un punct exista cateva similitudini intre cele doua productii. Ambele au la baza premisa unei intamplari adevarate, ambele ecranizari au si o carte care adanceste tainele necunosctului.
In TOATE Panzele Sus vorbim de velierul Speranta, in productia In Inima Marii avem velierul Essex si cunoastem viata crunta a marinarilor de la inceputul secolului XIX spre jumatatea lui. Dar aici se opresc momentele de similitudini. Dincolo de „foc”, „trinca”, „randunica”, „cabestan”, „copastie”, „tribord”, „babord”, „sextant” se ascunde o lume crunta, hidoasa, infioratoare, si drama cea mai mare nu e monstrul din adancul marii si monstrul care zace latent in adancul fiecaruia dintre noi, si atunci cand pleci in aventuri unde doar Necunoscutul e singura cunoscuta, risti sa dai viata unor monstrii pe care visai sa-i fi ucis demult…