Calc TIMPUL ca sa ajung SINCER la INIMA ta ascunsa dincolo de camasa care te acopera…
Am invatat sa calc direct la Soare, asa am invatat de la bunici,
imi scoteam tricoul ud, dupa ce-l spalam direct in apa raului Dambovita,
il mai coloram din cand in cand cu lacrimi,
cu zambete si idei, apoi il loveam pe pietre curate de rau ca sa il zvant sub Soare,
si atunci, ca prin miracol, obtineam primele mele curcubee portabile…
Apoi intindeam tricouri pe scanduri de fag uscate si il prineam si-l lasam intins la Soare
si se usca si se calca in TIMP, de la natura..
Am crescut si am invatat sa calc clasic, cu fier din talpa metalica,
si calcam camasi, si calcam pantaloni,
Si asa am descoperit ca poti calca in picioare TIMPUL
si tricourile le poti calca pe verticala ca si cand ar sta la Soare…
Eu cu ce as putea sa mai masor distanta dintre sufletul tau si al meu!?
Cu centrimetri rotunzi si uzi de lacrimi,
cu petale de flori de colt calcate si agatate intre copite de capre negre,
cu samburi uscati de cirese de mai,
cu ce as putea masura distanta dintre sufletul tau si al meu!?…
Cu ce as putea cantari dorinta dintre mine si tine!?
Cu fire de iarba topite in imbratisari furtive,
cu arome de camp si musetel,
cu urme de degete pierdute in fel si chip
peste trupul tau gol, peste umarul meu…
Cu ce as putea cantari dorinta dintre mine si tine!?…
Cu ce intensitate ar trebui sa ard sentimentele in mine!?
Oare din departare mai stii ca exist si eu, oare
oare mai ard mocnit in tine amintiri ofilite de timp
oare am devenit doar o scanteie ce moare pe coltul buzelor tale, subit…
Cu ce intensitate ar trebui sa ard sentimentele in mine!?
Cu ce unitate ar trebui sa calibrez tot ce simt pentru tine,
cu uitarea care se spune ca vindeca tot,
cu amagirea care se rupe din mine cu tot cu straturi de sange,
cu speranta ca voi intelege odata DE CE…
cu tacerea care ma chinuie si ma urla intrinsec,
cu rabdarea care nu mai vine,
Cum sa fac sa treaca TIMPUL?…
Si totul se misca atat de repede, atat de inert, atat de incert,
clipele par un amestec fortuit de sansa si nesansa,
Si cand ma gandesc ca prin noi trece acelasi fluviu, dar tu esti acolo iar eu sunt, aici…
Si asa am inceput sa calc TIMPUL, dar nu oricum,
acum folosesc statii ultramoderne de calcat ca sa ajung mai repede la inima ascunsa dincolo de camasa care te acopera
si sper ca TIMPUL sa se evapore, sa topeasca prapastia dintre noi si se ne invelim doar cu soapte transpirate si cuvinte de amor…
