Actualitate

TIFF.22: Filmul THE WHALE e o experienta care te scoate in lacrimi din cinema

Brendan Fraser: „The Whale a fost una dintre cele mai importante experiențe ale vieții mele!”. Filmul The Whale a fost pentru mine un manifest, o experiență beyond the silver screen și din punctul meu de vedere e cel mai bun rol jucat până azi de actorul Brendan Fraser.
Pentru că filmul nu e povestea unui bărbat gay obez până la morbiditate, care cântărește aproape o jumătate de tonă și mănâncă compulsiv kg de carbohidrați și grăsimi nocive, filmul e povestea unei societăți morbide și obeză de obtuză care sub pretextul iubirii creștine propovăduiește mizerii și inepții atât de încremenite în dogme vechi de sute de ani.
O societate care crede că singura formă de adevăr și fericire e iubirea dintre un bărbat și o femeie, o familie creștină unde ei merg la biserică și se roagă pentru Paradis și orice e în afara acestei matrici inepte e ostracizat și înlăturat ca o tumoare, ca un cancer, când tocmai aceste doctrine prozelite provoacă cancer și moarte.
Eu nu spun că el e perfect, eu nu spun că persoanele gay sunt perfecte, eu nu spun că ateii sau agnosticii sunt perfecți, eu spun că toți oamenii au un ADN imperfect și faptul că ești heterosexual și mergi creștinește la biserică nu te face superior în niciun fel și nu îți dă dreptul să judeci pe nimeni pentru lucruri care nu îți fac rău în mod direct.
Filmul vorbește despre nevoia de confirmare a unor părinți religioși de a impune singurul lor adevăr obtuz asupra copiilor lor și dacă aceștia aleg altă credință sau se îndrăgostesc de o persoană de același sex sunt alungați din familie, din societate, din comunitate. Iar dacă alegi să crezi în tine, în karma, în energii, în filme, în Nimic, societatea va încerca să te salveze și să îl aducă pe Iisus în viața ta.
Filmul e greu de privit pentru că e greu să privești radiografia și autopsia unei societăți obeze și disfuncționale. Pentru că aici nu e vorba doar de America Bigotă, de Europa bigotă și prozelită sau de România incremenită în trecut și dogme. Lumea arată așa, o lume care te învață că adevărul e determinat de numărul celor care cred în el iar restul trebuie alungați sau sufocați cu inepții până când aleg să își pună singuri capăt zilelor.
Și eu am fost crescut în doctrina unui singur adevăr, o lume unde tot ce nu era cum dorea biserica era păcat, unde puteai orbi dacă te masturbai, unde ardeai în Iad dacă spălai rufe duminica.Paradoxal, văd în continuare și nici nu m-am transformat în Grill. Mai mult decât atât, cred că ura viscerală a unora dintre noi față de atei, agnostici, gay, lesbiene și alte persoane care nu vor să se căsătorească, care nu vor să li se impună dogme e doar la ei.
Pentru că dacă Dzeu ar fi preocupat să curețe lumea de păcătoși, de atei, ar putea să o facă oricând, precum Thanos în franciza Marvel.
Filmul nu e ușor de privit pentru că vorbește despre religie în forma ei obtuză și viscerală. E un paradox că vorbim de bullying la nivel de școli, dar ne facem că nu vedem bullyingul celor mulți asupra celor diferiți, care trăiesc diferit, care iubesc diferit, care simt diferit.

Pentru că The Whale e povestea tuturor celor care există diferit de ce în jurul lor, și vorbesc aici de oamenii sănătoși mental, care fac lucruri potrivit dorinței lor și au atât ei cât și cealaltă persoană discernământ. Pentru celelalte fapte abominabile avem Codul Penal. Pentru incest, zoofilie, necrofilie, pedofilie și alte infracțiuni deviante. Pentru restul, avem doar Ura unora dintre voi pentru că The Whale este un film despre disprețul pe care îl manifestă unii dintre noi față de tot ce nu pot înțelege.  Nu e un film ușor de văzut dar merită văzut!

Actualitate, Tineri

TIFF.22: The Network – Biblia si Decalogul televiziunilor de ieri si de azi

„Lumea e un business, lumea nu e împărțită în țări, în națiuni, lumea e un amalgam de corporații care au un singur scop comun – profitul”
„Televiziunea e Biblia pentru voi. Televiziunea e singura sursă a voastră de adevăr. De ce? Pentru că 3% dintre americani mai citesc și mai deschid o carte. Pentru că 15% dintre voi mai deschid și mai citesc un ziar. Dar televiziunea nu vă spune adevărul. Televiziunea e un circ, televiziunea vă minte ca să vă ia mințile.”
„Tu ești televiziunea încarnată. Tu nu simți nimic, nu simți emoție când cineva e fericit și manifești indiferență pentru durere. Noțiuni precum război, foamete, sărăcie pentru tine ar putea fi mărci de bere. Nu e nimic în tine, nu înțelegi că iubirea, că emoțiile sunt esența existenței umane”.
„Eu nu sunt un scenariu, nu sunt un personaj, sunt real. Nu poți schimba canalul ca să scapi de mine.”
Nu știu cum să încep să vorbesc despre acest film. Pentru că pentru mine acest film are două direcții pe care le-am experimentat direct, am trăit acolo, am trăit așa.
Acest film e BIBLIA talk-show-urilor din anii 80 până azi. De la Tonight Show cu Jimmy Fallon la Extra Night show cu Capatos, de la jurnalele de știri din America la Știrile de la ora 5, de la știrile violente cu crime din toată lumea la RTV, acest film e decalogul decăderii televiziunilor din toată lumea, nu doar din România. Pentru că așa cum religiile sunt un business și informația este un business. Iar în spatele „adevărului imuabil” și al dreptății jurnalistice se ascund corporații globale.
Iar filmul surprinde atât de bine asta încât mă frapează că nu a fost „ascuns/șters”. Dar mi-am răspuns singur la asta, pentru că lumea nu are nevoie de adevăruri triste și depresive, lumea are nevoie să fie distrată. Iar în spatele acestor concepte de emisiuni de știri se ascund oameni cu suflete formate din rating, cote de piață și audiență. Oameni incapabili să simtă, oameni incapabili să iubească, oameni care arată a oameni dar care în interiorul lor sunt la fel de goi precum carcasa unui robot.

E un film la care trăiești, lași lacrimile să curgă și simți ce ai de simțit dacă poți, sau aștepți să vină genericul și să treci la următorul moment.

Actualitate, Divertisment, Tineri

TIFF.22: Infinity Pool – O distopie slasher scaldata in sex si sange

Filmul Infinity Pool e mai mult o distopie thriller decât un horror, are mai mult accente de slasher movie decât de dramă psihologică dar e o experiență pe care fanii o vor aprecia. Iar faptul că actrița #MiaGoth apare în acest film nu e o surpriză pentru mine pentru că s-a făcut remarcată din filmul „X” cu un rol centrat pe sex appealul ei.
Legat de acest aspect, Mia dă culoare filmului prin scenele erotice la limita dintre sex și nebunie, iar într-una dintre scenele cheie simbol când „alăptează” protagonistul masculin te trimite cu gândul la renaștere. Filmul are atât elemente din producția SF „Insula” când oamenii cu bani își construiau clone pentru a scăpa de boli și operații cât și elemente din distopia horror #US unde existau clone sub pământ care imitau viața celor de deasupra lor.
Și aici avem mult sânge, sex, orgii, ritualuri cu un fel de ayuhasca și un fir epic destul de alambicat. De ce filmul este o distopie? Pentru că într-un peisaj idilic, undeva într-un resort all inclusive din Malaezia într-un oraș inventat, cu Infinity Pool de lux se ascunde o lume sinistră unde avem clone și crime.

Ce clone, ce crime o să descoperiți singuri :))) Dacă vă plac acest gen de filme, e filmul care trebuie. Dacă mai savurezi și un vin roșu lângă sau cum spunea Alfred Hitchcock, un pahar de șampanie, atunci experiența va fi completă. Dacă vă e dor de Mia Goth în costumul Evei, filmul merită atenția voastră. Dacă vreți să vedeți peisaje luxoase și scene specifice unor filme slasher, atunci merită acest film.

Actualitate

TIFF.22: Timothy Spall – „Rolul meu ca actor este să servesc personajul”

Peste 150 de roluri în film și televiziune, nominalizări la premii importante din industrie și, acum, Premiul pentru Întreaga Activitate acordat de Festivalul Internațional de Film Transilvania – actorul britanic Timothy Spall a fost primul invitat special pe care publicul l-a întâlnit la cea de-a 22-a ediție a TIFF. Confort nordic (Northern Comfort, r. Hafsteinn Gunnar Sigurosson, Islanda / Germania / Anglia) proiectat ieri în Piața Unirii în prezența lui Timothy Spall și al echipei filmului, este doar una dintre proiecțiile sold out pe care TIFF le marchează din primele zile.

Foto credit: Maverick Whythe

Într-o epocă presărată din plin cu paranoie și anxietate, o comedie precum Confort Nordic abordează teme profunde, într-un mod amuzant”, a spus Spall despre filmul pe care l-a văzut, în premieră, la Gala de deschidere TIFF, alături de cei 3000 de spectatori prezenți.  „Rolul meu ca actor este să servesc personajul. Dacă o fac cât mai bine, rolul mă va servi la rândul lui, pentru tot ce va aduce în cariera mea.” 

Citește în continuare „TIFF.22: Timothy Spall – „Rolul meu ca actor este să servesc personajul””

Actualitate, Divertisment, Tineri

Tiff.22: Ultimul Tango la Paris – un regal vizual cu un Marlon Brando precum un Dzeu pe Pamant

Dacă Dzeu ar fi actor, ar fi #MarlonBrando. Omul acesta în filmul „Last Tango in Paris”, film semnat de Bernardo Bertolucci în 1972 joacă Beyond words. Trece de la engleză la franceză cu atâta versatilitate de pare că gândește simultan în ambele limbi. Să ne înțelegem. Nu vorbește cuvinte în engleză unde amestecă și fraze în franceză. NU. Pur și simplu face switch-ul de la o limbă la alta de parcă apeși pe un buton.

Trece de la extaz la violență, de la indiferență la suferință, de la nebunie la luciditate, de la abuz și sadism la romantism și lacrimi cu atâta genialitate că nu ai cum să nu îl crezi, să nu îl simți. Inclusiv scena controversată a violului, care ridică și azi la mai bine de 50 de ani atâtea semne de întrebare te face să crezi că a fost…reală.Și modul în care „își amintește” crezi că sunt amintirile lui.

Filmul, o dramă romantică cu accente de erotism vanilla și violență sexuală te captivează, te face să râzi, te face să fii dezgustat, te trece practic de la delir la extaz, de la agonie la orgasm, de la silă la juisare. Nu e un film deloc simplu de privit, de înțeles, de trăit, dar Marlon e Dzeu pe Pământ în acest film.

Iar chimia dintre el și Maria Schneider e beyond the Silver Screen. Nu am cum să găsesc cuvinte, dar erotismul lor, surprins între Sindromul Stockholm și romantism pervers, între ură și pasiune nebună e greu de surprins în cuvinte.

Actualitate, Social

Operatorii de imagine Pompiliu Avram, Mihai Mihăilescu și Constantin Nica, celebrați la Premiile Gopo 2022

Profesioniști desăvârșiți, prezențe active pe platourile de filmare ale producțiilor importante realizate în România ultimilor 50 de ani și personalități îndrăgite în lumea cinematografiei autohtone, operatorii de imagine Pompiliu Avram, Mihai Mihăilescu și Constantin Nica vor fi omagiați la Gala Premiilor Gopo 2022.  Contribuția  lor majoră adusă filmului românesc va fi recompensată cu Premiul Special, oferit în cadrul evenimentului programat pe 3 mai, la Teatrul Național ,,I. L. Caragiale’’ din București.

Citește în continuare „Operatorii de imagine Pompiliu Avram, Mihai Mihăilescu și Constantin Nica, celebrați la Premiile Gopo 2022”

Actualitate, Economic, Social, Tineri

Cinemateca TIFF@MNAR – Filme care pot scrie istorie intr-un loc care a scris istorie, Muzeului Național de Artă al României

Festivalul Internațional de Film Transilvania în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR) anunță deschiderea Cinematecii TIFF@MNAR  .

Cunoscută pentru concertele care au loc aici, Sala Auditorium a MNAR, cu peste 400 de locuri, va deveni din 27 aprilie și locul de întâlnire al publicului cinefil pentru a urmări o suită de filme de artă, documentare și producții premiate la festivaluri internaționale.

Muzeul Național de Artă al României își extinde astfel oferta culturală în specificul său bazat pe arta construcției imaginii cu semnificație artistică, mai ales că în studiul de public realizat de MNAR în anul 2021, 87% dintre respondenți au indicat preferința pentru film în activitățile muzeului.

Citește în continuare „Cinemateca TIFF@MNAR – Filme care pot scrie istorie intr-un loc care a scris istorie, Muzeului Național de Artă al României”

Actualitate, Divertisment, Social, Tineri

Muntele Morții: Misterul Diatlov, din 21 noiembrie pe TIFF Unlimited

Unul dintre marile mistere ale secolului XX, sursă de conspirații și scenarii care oscilează între KGB, experimente militare, Yeti și extratereștri, e disecat metodic în serialul rusesc Muntele Morții: Misterul Diatlov/ Dead Mountain: the Dyatlov Pass Incident, difuzat în România exclusiv pe platforma TIFF Unlimited (unlimited.tiff.ro), începând din 21 noiembrie.

Primul episod dintre cele 8 va fi disponibil gratuit, fără cont de abonat, duminică, 21 noiembrie, de la 19.00. Câte două episoade vor fi lansate apoi în fiecare duminică, doar pentru abonați.

Într-o noapte din februarie 1959, într-o trecătoare din Munții Ural, nouă alpiniști experimentați și-au tăiat corturile din interior și au fugit aproape dezbrăcați din tabăra lor, pe un ger cumplit, corpurile lor fiind găsite, săptămâni mai târziu, în poziții ciudate și cu răni inexplicabile. Ancheta autorităților sovietice a dezvăluit prea puține detalii, misterul morții lor declanșând nenumărate teorii: o avalanșă, vârtejuri de zăpadă, experimente militare, Yeti și extratereștri. 

Citește în continuare „Muntele Morții: Misterul Diatlov, din 21 noiembrie pe TIFF Unlimited”