Aliana Rateanu este „sufletul” din ASLS si ca orice „suflet” are o poveste frumoasa de spus…Nascuta pe 12 octombrie 1988, intr-un orasel care se scalda in apa sarata a Ramnicului, care atrage vara mirosul de padure din apropiere, primavara mirosul de iarba verde si care iarna devine caminul preferat al sufletelor boeme, undeva la granita dintre Muntenia si Moldova, la Ramnicul Sarat, acolo unde la Hanul Ancutei inca se mai spun povesti la ceas tarziu de seara, Aliana e mai mult decat „un bot cu ochi, o bucata de huma” e un suflet cald si plin de talent si pasiune pentru tot ceea ce face…„ Copilaria am petrecut-o pe o ulita vesela la doar cativa km departare. Si acum ma reintorc de fiecare data cu drag acasa, doar ca sa mai aud seara greierii si sa ma incumet la o lectura adevarata!„, ne marturiseste cu melancolie Aliana… A absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia Limbi Moderne Aplicate unde a devenit traducator-interpret pe engleza-germana, iar in prezent este masteranda in anul I la Academia de Studii Economice- Administrarea Afacerilor cu predare in limba engleza. Dar randurile nu se opresc aici…
Reporter: Cum a inceput povestea ta in ASLS?
Aliana: Intotdeauna mi-am dorit trec peste limitele impuse de factorii externi spati
ului meu de activitate. Nu vorbesc despre o ambitie incrancenata si destructiva ci despre acel plan maret pe care fiecare il are cu sine. Mi-am propus ca atunci cand voi fi mare sa am ce oferi celor din jurul meu. Cand am pus piciorul in capitala, ca studenta, am avut o perioada de introspectie care m-a ajutat sa imi descopar punctele slabe, ca pe cele forte le intuiam. De mica am lucrat cu pixul in mana si stiam ca aceasta este cea mai sigura metoda de evaluare care imi este la indemana. Bucurestiul nu mai era ca Ramnicul- orasul transparent in care eram recunoscuta pentru valorile mele numaidecat ci era un labirint, in care multi se pierdeau inca de la inceput. Si eu trebuia sa reusesc. Am inceput un plan de dezvoltare personala ca sa tin pasul cu cei care pareau a fi mai inradacinati in cultura acestei lumi. Timp de cateva saptamani am vazut toate filmele premiate cu Oscar si am inceput sa fiu mai atenta la mesajele din jurul meu. Stiam ca prin cunoastere, voi reusi sa imi conturez o viziune ceva mai clara in privinta viitorului meu. Asa am descoperit intr-o zi, un afis care parea spectaculos la acea vreme: ASLS RECRUTEAZA. Nu stiam ce este ASLS, nici macar ce este aceea o organizatie non-profit. Stiam din denumire ca are de-a face cu studentii si mi-am zis ca trebuie sa fac parte din echipa. Studenta la doua facultati si membra a unei asociatii dupa doar o luna in Bucuresti, era mai mult de
cat mi-as fi putut imagina si bineinteles mandria oricarui parinte. Pentru prima data, am facut un CV, l-am depus la Usa Albastra de pe Pitar Mos si am asteptat sa fiu contactata. Si asa incepe povestea mea in ASLS. Un interviu one-to-one care mi s-a parut floare la ureche si o multime de planuri si asteptari. Asta aveam de carat cu mine, in urmatorii 2 ani cand am crescut in departamentul Relatii Publice, ca mai apoi la sfarsitul anului 2009 sa devin Presedintele Asociatiei Studentilor din Facultatea de Limbi Straine.
Reporter: Stiu ca te-ai implicat vara asta in multe proiecte alaturi de ASLS printre care si seara filmelor. Cum a fost proiectul?
Aliana: ASLS este o asociatie care recunoaste valoarea proiectelor culturale. Part
eneriatul cu Muzeul Taranului Roman in cadrul proiectului Noul Cinematograf al Regizorului roman este o reusita educationala pentru ambele parti. Printre obiectivele noastre culturale pe fiecare an, se numara si participarea ASLS-ului la evenimente dedicate firilor deschise, geniale, inteligente. Ne-am adresat prin aceasta colaborare celor care prefera sa urmareasca pelicule romanesti departe de agitatia clasica a unui cinematograf, intr-un spatiu dedicat omului instruit, care este apt sa faca distinctia intre valoare si non-valoare. Ne-a fost drag sa ne implicam inca de la prima strigare pentru ca astfel, reuseam sa aducem ASLS-ul in lumina reflectoarelor pe un teren care nu avea legatura nici cu facultatea, nici cu mediul ong, nici cu online-ul, nici cu proiectele umanitare cu care interactionam de obicei. De data asta ne indreptam atentia spre tanarul avid de cunoastere, programat sa educe si sa se educe. Un proiect autentic despre care sper sa mai auzim. Unul dintre filmele bune vazute este „Caravana Cinematografica” de Titus Muntean, o ecranizare dupa nuvela cu acelasi titlu de Ioan Grosan.
Reporter: Recent am aflat ca ASLS s-a implicat oficial in Let,s DO it! Romania! In ce zona vor „ecologiza” voluntarii ASLS?
Aliana: ASLS nu sprijina doar proiectele cultural-educationale ci si pe cele ecologice. In fiecare dintre noi exista o farama de dorinta de transformare a raului in bine. Am crescut cu povestea asta si o sa ramana un sablon in viata noastra, fara de care nu ne-am simti suficient de motivati. Raul pe care il reliefeaza acest proiect este unul care poate fi grabnic indepartat printr-o mare unire de forte. Problema deseurilor este inca una de actualitate in Romania si e bine ca avem o astfel de campanie nationala, care poate trezi in constiinta noastra mai mult spirit civic si compasiune pentru natura. Asta ca sa recitim cu drag poeziile lui Eminescu, care prezinta cu atata splendoare comuniunea omului cu natura. ASLS sprijina Let’s do it Romania pentru complexitatea obiectivului unic. Faptul ca pe 26 septembrie vom avea un sat, un oras, o capitala mai curate nu poate decat sa ne incurajeze. Asls-istii se vor implica pe 25 septembrie in Marea Curatenie in mai multe zone. O avem pe Diana Rosca in zona Brasov, pe Ana Maria Ciubotariu in echipa 1453 Azuga, Raluca Ene in Valcea si echipa 4901 in Bucuresti, condusa de Draghici Mihaela. In ajutorul nostru vin astfel si fosti presedinti si membri de asociatie, care inca mai gasesc in voluntariat o vasta experienta de invatare, relationare si mai ales o resursa importanta de energie.
Reporter: Care e dorinta ta cea mai mare?
Aliana: Nu mai am dorinte mari, ci multe dorinte mici pe care le urmaresc indeaproape spre a le realiza cu mai multa usurinta. De exemplu, cand eram mica imi doream sa devin prezentatoare de stiri. Am exersat mult in fata oglinzii. In liceu, cea mai mare dorinta era sa devin avocat. Inca mai am cartile de drept in biblioteca. In timpul facultatii, visam la o cariera de jurnalista. Aici sunt inca in formare. Astazi, privind spre aspiratiile mele marete, recunosc un singur numitor comun: vreau multe si totul la raportat la stadiul evolutiei mele. Din tot ce imi doresc, am reusit sa gasesc ceea ce ma motiveaza si anume dorinta de cunoastere si aceea de a nu sta locului o clipa. Port in mine o mare dorinta de schimbare a societatii actuale, a mediului educational, a nivelului de cultura. Nu mai regasesc suficienta motivatie intr-o meserie ce se dorea a fi odata bratara de aur. Acum gasesc inspiratie in fiecare imagine ce mi se perinda prin fata ochilor, in fiecare sunet spre care imi indrept urechea, in fiecare ins care imi zambeste, in fiecare usa deschisa. Dorinta cu care ma trezesc in fiecare dimineata si tine de valoarea omului simplu dar autentic din mine este aceea de a ma cunoaste in profunzime si de a ma accepta asa cum sunt.
Reporter: Unde te vezi peste 7-8 ani?
Aliana: Cu un calcul simplu, am ajuns undeva aproape de 30 de ani. M-as vedea pe tocuri, cu o carte in geanta office(deoarece mai mereu mi se face dor de mirosul hartiei invechite), cu un gadget distins in mana (ca nu pot sta departe de mediul online), intr-un Bucuresti ceva mai relaxat. Pe plan profesional, cu ceva mai mult exercitiu si determinare, pe o pozitie flexibila care sa imi ofere spatiu de creativitate. Si cum as putea sa ma bucur mai bine de resursele din mine, daca nu printr-un proiect propriu?:) Asa cum apare in The 22 Immutable Laws of Marketing „If you can, be first. If you can’t be first, create a new category in which you can be first.” Intotdeauna mi s-a parut mai usor sa ma proiectez intr-un viitor departat. 7-8 ani pare destul de aproape pentru mine, cea care a ales sa traiasca in ultima perioada intr-o armonie completa, izvorata din lucruri marunte, dar pretioase. Sa nu ma intrebi totusi, unde ma vad maine pentru ca atunci as avea un singur raspuns: m-as vedea online, rasfoind site-uri, intr-un proces continuu de dezvoltare. Imi caut instrumente de lucru in fiecare zi si sunt multumita ori de cate ori reusesc sa mai acumulez ceva.
Reporter: Un mesaj pentru studentii care inca nu s-au inscris la Let,s do it Romania!
Aliana: Este marti. Mai sunt 3 zile pana la proiect. Pentru ca 3 este o cifra magica, trebuie sa gasiti in voi determinarea care poate inca lipseste, pentru a pune ceasul sa sune pe 25 septembrie. Sunt mai multi factori care va pot alimenta alegerea, iara eu ii voi numi pe primii care imi vin in minte: veti face parte dintr-o echipa motivata care va va ajuta sa va integrati cu usurinta, veti relationa si veti stabili contacte cu alti voluntari, veti fi implicati intr-un proiect national despre care veti avea ce sa scrieti pe facebook, pe bloguri, pe twitter, pe mess, veti intalni fete si baieti de varste apropiate , veti aprecia mai mult frumusetea tarii si va veti gandi de doua ori inainte sa mai aruncati vreo hartie pe jos. De asemenea, la sfarsit veti iesi la un pahar de vorba cu oamenii autentici recent descoperiti in jurul vostru. Mesajul ASLS este „Daca nici tie nu iti place sa traiesti printe mormane de gunoi, te invitam sa te alaturi proiectului, singur sau cu prietenii, real sau virtual, part-time sau full-time!”. Se zice ca schimbarea sta in puterea noastra, asadar cautati in voi resursele necesare pentru a dovedi celor din jur ca faceti parte din categoria acelora carora le pasa. Si daca veti intalni carcotasi care va vor spune ca eforturile sunt zadarnice, va sugerez sa faceti o poza cu Before and After pentru a le-o oferi cadou! Succes!
Bogdan Daradan