IMPORTANT…Nu va agitati, nu va inghesuiti…Acesta NU este un post romantic sau romantios despre printi, printese, iluzii, fructe congelate, muze disparute in Alpi sau castele de nisip strivite de valuri de asteptare inepta…Este un post despre iubire, NU vreau sa va mint…dar voi vorbi despre o altfel de iubire…
Este acel gen de iubire pe care spunem mereu ca o avem, ca o purtam, dar lasam sa zaca latent undeva intr-un ungher stingher al EU-ului nostru…
Haideti sa fim sinceri – Cati dintre noi spun TE IUBESC MAMI sau TE IUBESC TATI sau TE IUBESC SURIOARA MEA sau FRATIORUL MEU?
De ce unora dintre noi ni se pare mult mai firesc si mai usor sa vorbeasca despre iubire si sa declare iubire unor -persoane care poate de multe ori NU merita nimic, dar cand vine vorba de parinti, frati, surori, ezitam si suntem reticenti?
Am avut un week-end shock in care puteam sa pierd tot ce aveam mai scump pe lume…dar a avut grija EL sa nu se intample asta…Ma doare in schimb faptul ca presa din zona respectiva s-a repezit spre subiect ca hienele infometate dupa sange si ma mai doare faptul ca si eu am fost o hiena la fel ca ei…Ma doare si ma intreb ca daca eram acolo langa ele poate nu s-ar mai fi intamplat nimic sau poate ca si eu as fi patit la fel…
Ma doare pentru ca de multe ori le-am judecat aspru si m-am purtat nedrept cu ele si poate tot ce-si doreau ele de la mine era sa stie ca sunt bine si sa le spun…cele doua cuvinte…
De azi chiar voi fi mai atent cu ele pentru ca merita…TOTUL…
