Ştefan s-a născut în Barlad, un oras mic dar curajos din judetul Vaslui, acum 28 de ani. A urmat un traseu ce cuprinde adolescenta ieseana si experiente in Cluj , oraş de care recunoaşte că este iremediabil indragostit si Targoviste, iar de ceva vreme şi-a făcut un cuib in Bucuresti. „Cant de aproape 6 ani si am invatat singur tot ce stiu. Lucrez pentru o televiziune de sport si ma visez in secret realizator radio sau redactor online pe sectorul cultural. Restul…vedeti si ascultati mai jos si pe www.tivodar.ro. ” Între două pauze scurte de chitară, am reuşit şi noi să-l prindem în Bucureşti. Dar să-i ascultăm glasul inimii…
* Stiu ca esti unul dintre cei care mai crede in muzica folk si care canta acest gen de muzica cu placere. De ce folk si nu alt gen de muzica?
** Ei bine, ceea ce incerc eu este, intr-un fel, un alt gen de muzica. Oamenii rostesc cuvantul “folk” si ii asociaza ideea de muzica acustica asa cum era ea prezentata romanilor in vremea cenaclului Flacara – gustul rusesc al tristetii. Intre timp, poate chiar impotriva vointei unora dintre promotorii acestei abordari, folkul a evoluat intr-o muzica de suflet cantata acustic ce inglobeaza influente “vestice”, din jazz, blues, rock. Imi place sa cred despre mine ca fac parte din aceasta a doua categorie, ceva mai libera in expresie si mai permisiva in privinta liricii.
* Am aflat ca ai fost recent la mai multe festivaluri de profil din tara. Cum este atmosfera in provincie fata de Capitala cand vine vorba de muzica folk?
*
* Necazul cel mare este ca aproape nicaieri in tara lumea n-a invatat ca in spatele oamenilor mari din folk vine, totusi, o noua generatie care are ceva de spus. La concursuri, lumea nu se inghesuie sa vada concurentii, ci umple sala doar la recitaluri. Despre concursuri in sine nu cred ca are rost sa povestim. Ca in orice tip de competitii, se fac aranjamente si se puncteaza foarte des, subiectiv, persoana si nu evolutia sa din seara de concurs. Mai mult, incet dar sigur, nivelul general de educatie scade si odata cu el si abilitatea celor din public de a percepe si interioriza proiecte ceva mai ambitioase. Maneaua folk exista deja.
* Daca ai un festival sau un oras unde iti place sa canti folk care e acel oras sau festival?
** M-am simtit foarte bine la Folk You, in Vama Veche. Pentru prima oara dupa multa vreme, am simtit ca ceea ce fac reuseste sa ajunga fara obstructii la cei din public. Am avut la dispozitie doar 3 piese, insa a fost un sfert de ora magic. A doua zi, am deschis concertul Emeric Set din Papa la Soni – o alta intamplare muzicala foarte frumoasa. Sunt greu de uitat si zilele de cantat pe strada la Festivalul Medieval de la Sighisoara.
* Recent stiu ca ai scos chiar un CD cu piese de-ale tale, CD pe care am avut si eu placerea sa-l ascult. Povesteste-ne putin povestea din spatele celor „7 povesti”?
** Nu-i vorba de un CD in adevaratul sens al cuvantului, adica inregistrarile n-au fost facute intr-un studio. Pur si simplu m-am jucat in sufragerie cu cateva idei care se adunasera in timp, iar rezultatul mi-a placut suficient de mult cat sa-l ofer celor interesati de cantecele mele. Povestea a inceput cu idei disparate, dar s-a coagulat sub forma aventurii dinspre nastere spre moarte, trecand prin toate etapele. Mi-as dori sa pot prezenta cat de curand intr-un concert albumul integral.
* E singurul tau CD? Ai in plan sa mai scoti altele?
** ”7 povesti” nu e singurul material inregistrat acasa pe care l-am facut public. Pe blogul personal, www.tivodar.ro, gasiti atat piesele de pe “7 povesti” cat si cantece mai vechi, sub tab-ul “My ghosts”. Desigur, mi-as dori sa pot inregistra intr-un studio aceste piese, alaturi de oameni care cred in ele. Momentan, alaturi de mine canta in ceea ce se numeste “Proiectul Tivodar” un tanar ploiestean foarte talentat si inimos, Alex Nichita. 
* De ce nu ai incercat o colaborare cu o casa de discuri?
** In general, colaboararea cu o casa de discuri presupune apropierea pieselor de pe un eventual album de o directie comerciala. Deocamdata ma aflu in faza de rearanjare a pieselor spre a se potrivi formatului de trupa. In timp, daca solutia gasita de noi se va dovedi interesanta si pentru o casa de discuri, ne vom bucura sa colaboram.
* Daca ai un model, sau un mentor in muzica folk romaneasca, care ar fi acela?
** Modelul momentului meu d
e inceput a fost domnul Alexandru Andries. Am gasit inspiratie si ajutor si la oameni minunati precum Mircea Vintila sau Nicu Alifantis. Astazi, din folk imi e aproape Emeric Imre, insa mi-ar placea sa pot canta alaturi de Mani Gutau de la Urma sau de Dan Byron.
* In incheiere, vreau sa le povestesti cititorilor mai multe despre pagina ta, despre blogul tau…
** Insula mea e de gasit pe www.tivodar.ro. Acolo mi-am construit coltisorul de libertate si acolo gasiti absolut totul: cantece, imagini, cuvinte. Nu e usor sa descriu in cateva cuvinte – cel mai bine e sa vizitati voi Insula cand aveti vreme si chef.
Bogdan DĂRĂDAN