Fără categorie

Drumuri de munte in miez de iarna cu…Biciclop, LOGIC!

Si, mai e putin si vine iarna…Si cand ma gandesc la iarna, eu nu ma gandesc ca altii la ski,  ma gandesc la finalul ei asa cum jucatorii de sah gandesc cu 5 mutari inainte…. Si deja parca refac mental traseul INTERZIS iarna pe regina crestelor Muntilor Carpati – PIATRA CRAIULUI…

Dar sa ne aducem impreuna aminte… Suntem in martie 2013… Partener de drum un blogger sub acoperire…A avut acum 6-7 ani un blog cu utopia something…n-a mai scris pe el dar se considera blogger…nu-l stiti…Dar e irelevant…Si cum spuneam, aventura a inceput in forta inca dinainte de a urca pe munte 🙂

Duminica…16 MARTIE – 01:13 A.M. …Cautam autogara Filaret…Gasit o banda de rockeri bulgari care nu stiau sa opreasca un taxi sau poate taxi-urile nu opreau de teama sa nu fie mancati de vii…Am vorbit cu ei in engleza si culmea erau oameni ok, vorbeau ok, chiar mi-au multumit in romana ca incerc sa-i ajut…

Adevarul e ca la ce soferi de taxi avem cu cd-uri gen: Salam, Minune, Aur, Platina…cred ca se speriau cand vedeau pletosi pe care scriau injuraturi in engleza gen: Manowar, Metallica, Nightwish si care aveau rucsace de munte si nu genti Jimmi Chu sau Luis VITTON…

 

Pana la urma i-am ajutat sa opreasca un TAXI, nu spun firma pentru ca nu merita reclama, s-a uitat soferul ciudat la mine, i-am spus unde sa-i duca, s-a uitat din nou la mine, i-am spus sa stea linistit ca nu sunt canibali…A plecat omu cu cei patru roackerasi si cred ca pana in ziua de azi, soferul traieste si face umbra…CRED :))) Daca nu cumva a ajuns intr-o husa de clapari de munte decupat in bucati :)) Glumesc ca tot e Halloween :))

 

Dar, cum spuneam, trecem peste pentru ca suntem intr-o capitala europeana in secolul XXI…Unde soferii de taxi sunt toleranti si inteleg clientii si muzica pe care acestia o asculta…

01: 23 A.M. – Gasit autogara Filaret…Dezamagire totala…O gara construita in 1869, parca, a ajuns acum intr-o dezolare ca-n filmele cu Hitchc0ck. Usi inchise, trebuia sa ocolesti toata autogara daca doreai sa intri inauntru, caini peste tot, noroi, mai lipseau din poza ciorile si muzica gotica ca sa completeze peisajul usor lugubru...Dar suntem intr-un oras european in secol XXI asa ca trecem peste aceste mici inadvertente…

01:35 A.M. …Trebuia sa apara autobuzul si la peron mai asteptau un grup de trei studente din China care invatau la Cluj…Le-am vazut ca se agita si am vb cu ele tot in engleza, doar imi facusem incalzirea cu banda de roackerasi si am aflat ca n-au toata suma sa ajunga la Cluj…Probabil fetele s-au distrat intr-un club din Capitala ca si alti studenti…Cautau cu disperare un bancomat si n-au gasit…La fel, am ajuns sa vb cu un alt sofer de taxi dupa ce am incercat sa-l trezesc din somn si le-am dus pe studente la un bancomat din zona Parcului Carol…

01:43 A.M…Am ajuns la bancomat dar acesta nu functiona…Tipic pentru o tara europeana in secolul XXI 🙂 …Am vazut cum trece si autobuzul asa ca le-am spus sa imparta intre ele banii si sa plateasca pana la Brasov si de acolo sa incerce sa scoata restul de bani de la bancomat…Am urcat cu ele in masina, am facut cunostinta dar din numele lor n-am retinut decat Yuko la una dintre ele si am incercat sa adorm avand in vedere ora si pentru ca stiam ca ma asteapta un traseu lung pe munte…

05:30 A.M…Am ajuns la Brasov…Nu stiu ce s-a mai intamplat cu studentele…Eu m-am ocupat de traseul meu…Eu si blogger-ul care stia ruta la perfectie de pe munte am luat bilet spre Zarnesti…

07:20 A.M.

Am ajuns in Zarnesti, am luat o masina spre Cabana Gura Raului si de acolo pe munte…Inainte de a intra in munte o precizare…Zapada la urcare…O/barat…La un moment dat era atat de cald incat am umblat pe munte descheiat pana la tricou…Si mie si colegului incepuse sa ne para rau ca avem parazapezi pentru ca n-am avut zapezi…Si totusi…:)

10:15 A.M.

Am ajuns in varful Piatra Mica destul de repede…Adica, foarte repede 🙂 Am urcat pe punct albastru si peisajele arata cam asa…

Ideea e ca desi varful n-are o altitudine foarte mare…Doar 1816 m…Peisajul de sus este DE-MEN-TI-AL 🙂 

11:30 A.M.

A inceput coborarea pe lanturi…Daca pana acum parea primavara, se pare ca pe traseul cu dunga galbena iarna inca mai facea surprize…Zapada, daca la inceput avea maxim 10 cm, au fost zone unde sarea de 50 de cm…Inghetata, gheata pe deasupra, gheata pe dedesupt…Traseul nu prea e recomandat iarna dar ne-am descurcat…Mereu patru puncte de sprijin, rareori trei, ne-am ajutat de lanturi, de stanci…Am trecut pe langa doua grupuri de turisti care urcau, veneau de la Curmatura…In poze, traseul arata cam asa…MEGA super spectaculos si MEGA adrenalina cand stii ca a aluneca nu e optiune placuta… 🙂 Dar am invins!

Am ajuns aproape de coborarea in Valea Crapaturii…Un hau, o prapastie mai clar, o rapa…Pante de unghi  60 de grade pe putin, zapada, ghetus, grohotis, busteni din cretacic…Sunt portiuni unde stancile de o parte si de alta sunt atat de apropiate de parca ai senzatia ca zidurile de granit si calcar vor sa se inchida in fata ta…Dar e doar o iluzie…Ideea ca in timp ce citeam noi un indicator ca…TRASEUL NU e de facut IARNA…La noi era primavara so…

Chiar eram descheiat la tot dupa cum se poate urmari din fotografiile de mai sus…Si in timp ce stateam eu si colegul meu asa, apare o roscata cu un domn…Ambii glumeti si cu chef de gluma…El : Dar voi vreti sa coborati pe aici! Noi: DA! Dar aveti crampoane!? Noi: Nu!? Dar celofan sau ceva sa va dati pe zapada? Noi: NU 🙂

Si am inceput sa radem, sa glumim despre munte, ca e ok, ca nu alunecam, s-a uitat la bocancii nostri de munte, cel putin ai mei au varf de metal intarit so…Ideea e ca roscata a insistat sa imi faca poze, colegul n-a vrut pe motiv ca nu da bine dar eu n-am avut stres… 🙂 Am zambit la obiectiv, am facut schimb de numere de telefon si conturi de facebook…O cheama Gabi si e o fata super amuzanta 🙂

Eu am avut tot timpul telefonul descarcat dar am aflat ulterior de la ea ca a insistat cu telefoane, si-a facut griji pentru mine si colegul meu, ba chiar n-a vrut sa lase alti turisti care au venit dupa noi sa coboare…Dar totul a fost bine 🙂 Eu sunt bine, colegul e ok, chiar daca de multe ori din traseu n-am coborat ci am alunecat controlat pe zapada ca-n copilarie…cu partea nebatuta de Soare pe zapada 🙂

 

 

 

 

 

 

 

Am trecut pe langa un grup de turisti, ideea e ca in jur de 12:30 eram jos in vale ne vedeam de drum…

1:20 P.M. Am ajuns in Zarnesti, mi-am spalat bocancii de noroi pentru ca in vale primavara era in toi si toate campiile si drumurile erau pline de noroi si am urcat in masina verisoarei mele – Diana, o super bloggerita 🙂

2:10 P.M. Am ajuns in gara, am luat trenul si gata…Asta a fost ziua de duminica…S-a terminat cu povesti la surioara mea mai mica, dar, in concluzie, a fost maxima adrenalina…Va recomand Piatra Craiului pe orice anotimp! Merita!