A inceput scoala, suntem deja la mijlocul lunii septembrie si mai sunt 15 zile pana cand va incepe batalia JOBURILOR in 2013. Pe grupul de facebook deja a aparut „o lista colorata”, cu COMPANII Multinationake care supravegheaza, posteaza, coordoneaza, sfatuieste, comenteaza, ca o armata digitala care are grija de fiecare candidat in parte. Alti bloggeri deja au inceput sa-si ascute tastele la laptopuri sau calculatoare, sau daca au trecut pe tablete, butoneaza de zor display-uri de 7 si 9 inch, iar altii cu siguranta au fost in ultimele zile in Piata Universitatii sa-si caute inspiratia pentru un CV inspirational bucuresteni sau provinciali deopotriva.
Eu, ca un rebel ce sunt, un fel de fiu al ploii cum ma alinta cunoscutii pentru ca iubesc sa stau in ploaie, am ales sa-mi incarc bateriile la munte si nu la orice munte…Am ales un SUPERmunte…SUPERmuntele meu – PIATRA CRAIULUI!
Daca nu demult povesteam aici despre aventura de pe Valea lui Stan si de pe Vanatoarea lui Buteanu, azi voi scrie despre Craiul din Piatra Craiului… Ca sa fiu APT pentru un job in Capitala am nevoie de energie de afara si in cazul meu Cerdacul Stanciului e exact ambrozia de care am nevoie!
Cum a inceput ziua? Foarte frig, ploaie si multa ceata…Dar am avut rabdare si undeva in jurul orei 11 Soarele ne-a facut cu ochiul:). Am ajuns din nou la Marele Grohotis, iar de aici pe Braul Rosu. De acolo a inceput aventura si testarea unor trasee nemarcate de triunghiuri, cruci, cercuri si alte figuri geometrice.
La un moment dat am alunecat intr-o „mica escaladare” si am nimerit cu palma in „noroc” de capra neagra…A fost un moment genial pentru ca am avut o epifanie in acea clipa – „Norocul” era cald si asta insemna doar un singur lucru…Caprele negre erau prin apropiere…Si asa a fost! Dupa ce am trecut de un sector de jnepenis virgin, unde picior de turist nu calcase vreodata, am pus cateva momai (grup de pietre care tin loc de marcaje) si la coborare, intr-o vale era 0 capra neagra cu un pui dupa ea…Ne-au vazut, ne-au privit curioase, au trecut pe deasupra capetelor noastre la vreo 3-4 metri si s-au tot dus…
Pe traseu am gasit mure uitate de urs, afine, zmeura si multa…aventura…La un moment dat am ajuns intr-o vale si…uniti de intuitie am coborat printr-un canal destul de ingust, un fel de mini tunel si am dat…nici noi nu mai stim cum de Valea Urzicii:)…De acolo a fost pistol cu apa sa ajungem pe poteci si carari marcate…Toata distractia! Tot 7 ore cu tot cu partea de coborare, pauze, studiu de trasee, urcat, coborat, explorat, luat decizii….:)
Nu stiu alti bloggeri ce activitati au pentru relaxare, dar daca vreti experiente de neuitat, experiente care sa va taie respiratia va recomand cel putin 13 ore intensive de trasee in Piatra Craiului…Ca alegeti creasta vestica, sudica, nordica sau estica conteaza mai putin…important este sa fiti acolo…Si inchid acest text cu un video care se potriveste ca o manusa…