Viitorul suna bine pentru industria cinematografica si anii ce urmeaza anunta foarte multe productii interesante gata sa se bata in Box Office pentru primele pozitii. Iar atunci cand vorbim de cinematografie ne referim si la productiile care nu sunt proiectate pe un ecran de cinema printre care se numara si serialele facute special pentru streaming.
In ceea ce priveste filmele, pe langa cele clasice de la Hollywood, a fost anuntata deja o serie intreaga de filme Marvel pe care iubitorii de productii cinematografice cu super eroi cu siguranta abia o asteapta si se vor ingramadi la casele de bilete de indata ce filmele seriei vor fi lansate. Printre acestea amintim: Black Widow, The Eternals, Doctor Strange and the Multiverse of Madness, Spider-Man Homecoming, Thor Love and Thunder, Black Panther 2 si Gardienii Galaxiei volumul 3. Cu toate ca am enumerat doar 7 titluri, acestea nu se opresc aici si studiourile Marvel au foarte multe idei pe care inca nu le-au facut publice, dar si titluri de filme care au fost date presei fara o data de lansare, astfel nu stim daca de exemplu pentru urmatorul film Blade va trebui sa asteptam unul, doi sau cinci ani.
Si..s-a intamplat sa fiu acolo si sa-mi aduc aminte de carti bilingve de povesti, de romane bilingve”, de acel ghid de conversatie bilingv de acasa, de tot felul de lucrari de valoare, pentru ca, intamplarea a facut sa fiu la un festival de filme bilingve, iar majoritatea coproductiilor sa fie ecranizari ale unor carti bilingve celebre.
Si am inceput sa-mi imaginez ca as fi un organizator de evenimente. Si ca aduc carti si filme. Iar filmele propuse de Franța și Belgia la Oscar 2016, sa le strang intr-un maraton de 338 de minute inspirat din „O mie și una de nopți”. Peste 100 de proiecții, personaje inspirate din carti bilingve de poveste, un fel de cosplay al personajelor din carti.
Aici avem un castel de lut ca-n povestile romanesti. Il gasesti undeva prin inima Ardealului. Drumul pana acolo e anevoios da ii tare fain si merita fiecare clipa. Doar ca tu esti in Bucuresti, esti corporatist, ai un program incarcat si nu poti evada de fiecare data cand ai chef. Dar te-ai saturat de junk food-uri, de deserturile refrigerate. Vrei si tu ceva autentic, ceva cu gust, cu stil, ceva care sa spuna o poveste. Te invit intr-o calatorie gastronomica nu mai mult de cativa zeci de km de Capitala. Te invit LaNuci!
Suntem undeva prin anul 2000. Pentru prima oară în ultimii 5 ani de adolescență, ambele surori au în aceeași perioadă aceeași problemă si…m-am inarmat cu mult curaj si determinare si m-am dus la farmacie.
– Da, aveți dreptate. Știți, vreau ceva care face același lucru dar pentru fete (Era prima oară când le cumpăram lor așa ceva, și eram la liceu, eram tânăr, nici nu făcusem bine 16 ani )
Toata intamplarea mi-a adus aminte de copilarie cand de abia invatasem sa merg pe bicicleta iar surioara mea mai mica de abia abandonase caruciorul pentru copii.
Imi aduc aminte de curtea bunicii plina cu maci rosii. Unii dintre ei cresteau si faceau capsule, iar noi, copii fiind, cand ne spuneau parintii sau bunicii sa nu mancam bobitele alea de mac ca o luam razna (vrajeala, ce buuune erau cele albe, sic!) noi faceam ravagii in gradina si ne-am gandit la jocul macii rosii dintr-o prostie. Jocul era simplu. Fiecare trebuia sa spuna din mers o poveste cat mai creativa si cand se rostea grupul de cuvinte macii rosii trebuia ca toti participantii sa alerge pana in gradina bunicii unde trebuia sa atingem un mac, iar povestitorul, la sugestia celui care a atins primul o floare rosie dadea pedepse celor care alergau mai incet.
Cel mai mult mie imi placea sa fiu povestitor. Imi iesea atat de bine sa vorbesc cu verisorii mei mai mici, cu surorile mele, cu vecinii si vecinele mele incat de multe ori chiar daca foloseam sintagma macii rosii ei ramaneau electrizati sa vada ce urmeaza…Aveam de mic darul de a vorbi, de a comunica cu cei mai mici ca mine…Si uite asa a trecut timpul…
BUCURESTI 2009
-Bogdan, de ce nu facem un ziar!? M-au intrebat mai multi elevi. Eram prin martie 2009. Pe atunci eram trainer, patalama mi-am obtinut mult mai tarziu si am infiintat si Scoala de Jurnalism C.P.Scott, dar in 2009 eram la inceput si imi placea la nebunie ceea ce faceam. Pentru mine nu era o joaca sa vorbesc cu acei tineri, sa-i formez, sa-i ajut sa se redescopere si sa se cunoasca. Multi dintre ei sunt acum studenti in Marea Britanie, o parte sunt voluntari activi la AIESEC, altii sunt studenti in tara, altii lucreaza sau au lucrat la multinationale precum EA GAMES, Ubisoft, Microsoft. Sunt mandru de ei…Am si un montaj, primul meu exercitiu de montaj video, realizat in Sony Vega Portable Edition, iar multe dintre fotografii au fost filmate cu un LG mai vechi…
Ma opresc aici. As putea sa fac paralele intre jocurile copilariei si viata mea personala inca zeci de mii de randuri de aici incolo dar e timpul sa mai pun si punct.
Pentru ca am fost un VAGABOND printre randuri si idei, si daca tot am vorbit despre AMINTIRI, COPILARIE si FATALITATE, inchid aceasta provocare cu o melodie care parca a fost scrisa ca sa enunte tristetea, profunzimea si intensitatea gandurilor, ideilor, sentimentelor…Sa ascultam aceasta piesa…in liniste, daca se poate!
