E prea putin sa-i spun film…E emotionant, e o poveste, e o SAGA, e o carte VIDEO a AFRICII, e un album de amintiri dureroase, un memorial al durerii fierbinti, un documentar, un TOT… InterCOM FILM a mizat pe cartea castigatoare cand a ales filmul A GOOD LIE…
Stau si ascult OST-urile lui Hans Zimmer de la Tears of the SUN si plang, scriu si plang…Poate ca pentru unii dintre voi o sa par patetic, emotiv, efeminat, dar ma intereseaza undeva PUTIN spre DELOC…
Nu stiu cati dintre voi au citit romanul SAGA ROOTS al lui Alex Halley…E povestea unui african Kunta Kinte rapid de TOUBOBI (albi in dialect sudanez) si vandut ca sclav in Carolina de Sud pe o plantatie de bumbac la inceputul secolului 19.
In mod ironic, istoria are umor negru…La 100 de ani de la abolirea sclaviei de pe teritoriul Americii, africanii cad din nou victime lacomiei, doar ca, de data asta, cel putin in mod direct vinovati de carnagiu sunt semenii lor…
Asa cum americanii au bagat ura intre triburile de indieni, apasi, incasi, astezi, olmeci, kiowasi ca ei sa se macelareasca, in AFRICA, goana dupa petrol, diamante, fildes i-a determinat pe unii lipsiti de scrupule sa-i intoarca pe africani unii impotriva altora…
Astazi America, dupa ce sute de ani a prosperat la propriu pe spinarea AFRICANILOR s-a gandit sa-i ajute, dar nu pe toti si nu oricum ci mai mult birocratic…Dar ii ajuta si ii primeste pe o parte dintre refugiati…
America, dupa ce i-a batjocorit, i-a maltratat, i-a schingiuit, i-a siluit, acum se vede datoare sa-i ajute, sa fie un fel de mama ranitilor…
In cartea RADACINI, Kunta KINTE si stra_stra_stranepotii lui ajung sa se intalneasca cu TIMPUL si ISTORIA…Africanii isi dau mana peste generatii iar scriitorul insusi este mandru ca sangele lui este de AFRICAN din SUDAN…Scriitorul isi gaseste drumul de sute de ani prin praf pana acasa si afla povestea stra_stra_strabunicului sau…
E o carte emotionanta si la fel de marcant a fost si filmul pe care-l conturez aici in prezent…
Daca KUNTA KINTE isi gaseste drumul spre locul de obarsie unde a invatat sa devina barbat, sa vaneze, sa mearga sute de km pe jos intre sate, sa dea vesti, sa pastoreasca capre, oi, vaci, eroii nostri din A good lie lupta pentru regasire…
In perioada anilor 80, toata campania care s-a facut in state prin diferite ONG-uri si organizatia OIM pentru relocare a purtat numele de BARBATII pierduti ai SUDANULUI…
NU voi intra in povestea filmului, nici macar intriga n-o voi dezvalui si cu atat mai putin finalul…
In schimb voi incerca sa conturez scenele care mi-au smuls lacrimi…
Asa cum am spus anterior, cand scriu aceste randuri ascult piesele filmului Tears of the SUN…Si aici avem scene violente dar nu te cutremura prin violenta ci prin simplitatea ei barbara…Nu exacerbeaza prin balti de sange, dar mirosi moartea, frica, in apa, in sol, in cartuse goale, vezi cadavre care plutesc pe ape nu intr-un mod grotesc, nu vezi chipuri hade si mancate de viermi, dar intelegi ca acei negri au fost fiinte vii si cel mai intens este pusa scena in discrepanta si antiteza cand vezi niste copii de nici 12-13 ani cum inoata printre morti fara teama de crocodili…TE TULBURA pana in maduva oaselor…
Vezi cartuse goale dar nu ca-n filmele de actiune hollywoodiene…E suficient sa fie gasit un cartus si simti ce urmeaza, intuiesti crimele care vor urma, atrocitatile, genocidul, n-ai nevoie de cantitate, vizionarea de astazi te face sa intelegi ca realitatea chiar n-are nevoie de prea mult ca sa intelegi SUFICIENT…
Nici o scena nu e goala, nici macar una…Eroii nostri ca sa supravietuiasca isi beau propria urina si nu fac din asta un show, un moment hollywoodian, o beau ca sa supravietuiasca, o fac cu demnitate, o fac cu un sens, DAU valoare VIETII la un mod in care noi NU vom reusi sa o facem in viata asta…Nu avem cum…
Scenele cand mor unii dintre ei, cand sunt ingropati sunt frunze sau nisip dau profunzime momentelor si palpitatii…Au fost momente cand nu mai simteam ca sunt la cinema…Nu mai vizualizam nimic ci doar traiam…
Intotdeauna personajele vb cu demnitate de ei insisi, de originile lor si nu-si ascund emotiile, durerile, bucuriile…Modul in care ei se bucura, modul in care isi exprima fericirea cand afla ca sunt pe lista spre tara fagaduintei sau cand gasesc apa te fac sa te simti mic si neinsemnat cand stii ce probleme cretine ai tu…Ca iubitul ti-a luat patura maro si tu doreai TELEFON smecher, ca ea are parul scurt si tu vrei sa-l aiba lung, ca sefu te cearta cand iti bei cafeaua si alte ineptii…
Desi pentru noi sunt probleme de viata si moarte sunt d0ar cretinisme…IN AFRICA chiar se MOARE si nu JOB, singuratate, relatie esuata, job description prost…
Ei raman reci la confortul urban si tot ce isi doresc este sa fie cu totii impreuna…Tot ceea ce fac are sens, are insemnatate, are VALOARE…
Repet, acesta NU-i un FILM, E MAI MULT decat atat… Nu e o pelicul cliseu inspirata dintr-o poza din realitate si vanduta ca reteta de marketing film inspirat din fapte reale…Nu e un film coca-cola doar cu ingrediente naturale din 1886…CHIAR E AFRICA… E odios de cutremurator dar e AFRICA…
Si astazi la momentul vorbirii AFRICA din pelicula e AFRICA…Nu e o fictiune despre viitor sau un colaj hollywoodian despre trecut…E CEVA despre ACUM, un ACUM inca perpetuu si actual…
Reese Witherspoon abia se vede in film si nu pentru ca a jucat pros sau fals ci pentru ca ea e doar endorseer pentru film, e ambasador de brand, e pion, e numele care vinde filmul pentru marketing pentru ca adevaratii protagonisti sunt ei, AFRICANII…
Ei nu sunt actori…SUNT SUDANEZI…Ei n-au trebuit sa joace scenele, copiii care apar in film n-au trebuit sa taie duble, ei doar si-au reamintit si poate ca nici macar atat n-au facut pentru ca ranile acelor experiente sunt mai trainice si mai dureroase decat orice arsura pe care o avem noi pe corp de la soare sau de la gratar excesiv…
Ranile lor de foc, gloante, batai, cutite, foamete, deshidratare, mii de km pe jos, epuizare, lei sunt adanc increstate in minte, trup si piele…
Kand scriu aceste randuri ma gandesc la cele 5 tipuri de zacusca din frigider, la cutiile de diverse si ma gandesc cu cata non-salanta arunc cel putin 30% din mancare saptamanal…Ma uit in jur si vad vagoane de corcoate pe care le spal la cateva zile, tricouri si diverse iar ei aveau ca si bagaj cand au trecut OCEANUL o plasa de 1 leu…
Ei, in AFRICA, n-au nici macar certitudinea deseori ca se vor mai trezi in viata… Noi, aici, ne ingramadim ca VITELE cand se lanseeaza Iphone 6, 7, 99 si ei stau in tarcuri precum animalele pentru ca libertatea de a se plimba liberi prin savana ii costa doua trei gloante in piept, cap, picioare…
Mi-ar placea sa stiu daca cel putin 1% din incasarile viitoare ale acestui film care va rula in CINEMA din 14 NOIEMBRIE SE duc catre SUDAN…Ma opresc aici si tot ce imi doresc este sa NU mergeti la film doar ca sa o vedeti pe REESE sau ca sa radeti tamp cand AFRICANII vor folosi paiul de la sucurile de la MC pe post de ochean…
Va rog, NU mergeti la film ca sa vedeti AFRICA din fanteziile voastre pornografice sau ca sa vedeti daca sunt reale cliseele cu bancuri despre somalezi… Pe curand si atat de aici de la ROLA in BLUGI…Eu, am scris cu lacrimi si am plecat cu lacrimi din sala cand s-a terminat… Nu stiu cum au vazut filmul Emil, Iulia si altii dar n-am avut putere sa-i intreb…
Si ca sa intelegi mai bine ce urmeaza sa vedeti, am accesat site-ul care apare pe generic la finalul FILMULUI…