A venit iarna lui 23 decembrie 1989. E ziua mea. Dar nimeni n-are chef de asta.
Imagini psihedelice, flash-uri
septembrie 1989…
– Ceausescu PCR, Ceausescu PCR! Asa strigau in cor bunicii, parintii mei si unchiul Danut si unchiul Tavi, iar alaturi de ei era si surioara mea mai mica, Georgiana. Eram in comuna Rucar, un sat superb asezat ca intr-o caldare, cum spuneau bunicii, inconjurat de munti, de pasuni, sat prin care curge Dambovita precum suvitele unei fetite…Strigau ca sa ma incurajeze si ca sa rada de mine, evident. De ce? Pentru ca pe atunci eram balbait si un pic rrait si ii amuzam copios cand il imitam pe Ceausescu. De talentul meu aflase si primarul din comuna din acea vreme si nu s-a suparat pe mine sau pe ai mei. Am aflat mai tarziu ca era turnator la SECU.
-Drhragi tovarhrasi si prietini! Eu, cu puterhrea ce imi heste datha vrhreau sa fac ferhricit tot poporhrul rhroman si mai ales pe acesti cetateni onorhrabili din comuna Rhrucar…Ma opresc aici dar cred ca e usor de inteles de ce am scris cum am scris. Am incercat sa redau onomatopeic stilul inconfundabil al lui Ceausescu. Atunci bunicul zicea ca poate ajung politician, ca totul incepe cu o joaca.
Citește în continuare „Amintirile mele de la Revolutie! 30 de ani de…altceva decat comunism”