Si…Nu stiu cum am facut ca am ajuns sa ma uit pierdut la Luna…in cautarea celeilalte fete…probabil si asa m-am procopsit cu cel mai original guest post…va las sa va delectati…N-am cum sa mai continui ceva atat de hipsterist:)
Nici nu ştiu dacă ceea ce citiţi acum are iz de întrebare retorică, aşa cum se aude la mine-n gând?! Dar, nu contează, voi merge pe determinările genetice, fiecare e ce s-a născut şi cât descoperă din asta. Nu cred în sexul cultural, în determinarea culturală a ceea ce eşti. Bărbat sau femeie. Se vede asta din perioada uterină. Ce încercăm noi să devenim, după aceea, sunt poveşti triste.
Eu şi Tu, Tu şi Ea, Ea şi El- simple persoane, luate dincolo de graniţele gramaticii, ale matematicii, sau ale semanticii de budoar. Pe cât de simplu iese în ecuaţie, pe atât de greu e să pui în viaţă să fie trăiască împreună un El şi o Ea. Să transformi un singular în plural nu e doar o abilitate lingvistică. Cu toate astea, fără reţete(cu toate că vorbesc din prisma experimentului), fără teorii complicate aplicate în paşi, trepte şi etape, dragostea există la plural.
Eu aleg să fiu ceea ce sunt, ceea ce simt, suma tuturor datelor ontologice, mişcarea bipedă între situaţii, poartă şi zid de apărare, umăr şi îmbrăţişare, posibilitate şi adevăr, soluţie şi greutate, sprijin şi zâmbet, răsfăţ şi senin, vis şi maturitate, tot şi a ta. A acelui TU, exact cum eşti şi atât. Căci, nu? Ce faci cu perfecţiunea când nu există iubire? Nu stau să deschid discuţii pe tema unde se naşte dragostea?, în mine, în tine sau între noi….
Mi-e clar un lucru: ce mi se potriveşte mie, nu e general valabil. Aşa că mă lasă indiferentă, dileme ca: ea să fie mai bărbătoasă şi el mai sensibil, sau invers?, ea trebuie să fie calină şi el un dur?, arătarea sentimentelor arată slăbiciunea?, cărţile de dezvoltare personală sau discuţiile cu persoane experimentate în domeniul iluziei. Eu fac ceea ce simt. Voi? Mie mi-e simplu să fiu bărbătoasă când mă simt în putere şi slabă când sunt răpusă. De ce-aş dori altceva de la un Tu? Aţi rămas la faza cine conduce? Treceţi peste! Conduce cine are abilităţi. Cui să nu-i placă să închidă ochii, plin de încredere şi să se lase condus, la braţul lui/ei? Ai ceva de spus? Spune! Ai ceva de tăcut? Taci! Ai ceva de făcut? Fă! Totul se reglează cu inteligenţă şi iubire!- neapărat în combinaţia asta.
Fii ceea ce eşti, simţi şi crezi, şi acel El/Ea te va alege din mulţime. Iubirea, pentru mine, împinge în relaţii, nu se naşte pe parcursul relaţiei. Ce să-i faci, sunt dificilă! Trec asta în C.V, ca să ştiţi să vă feriţi. Şi, cum te laşi iubit exact în măsura în care crezi că meriţi, vă las să conduceţi, să fiţi conduşi, să faceţi ce vreţi. Că doar nu-s eu cu sfaturile pe aici, şi nici nu m-am prezentat. Ruşine să-mi fie! Remediez imediat situaţia.
Ar fi cam aşa: o vieţuitoare articulată în vertebre, cu capul în nori, picioarele pe pământ străin şi cu nume de fruct exotic ce pare uneori românesc. Am blog, am cont de FB, am răbdare, am … de cele mai multe ori şi nu dau decât în doze potrivite…
Despre ce a fost vorba în cele scrise mai sus? )))))) Nu ştiu. Poate desluşiţi voi!
Vă urez întâlniri de-o viaţă şi vă mulţumesc pentru răbdare.
P.S.: Bogdane, tu ai vrut-o! 😛
Piesa recomandata de RODICA SOARE, Soarele ascuns dupa Luna, Luna lui Brumarel…
