Pentru ca tot am vorbit de strategii de marketing, de PR, de branduri, de submarine si lumi fascinante si pentru ca in Univers nimic nu e random, am primit pe mail de la un anume Gelu o „varianta” branduita a celebrei poezii eminesciene – Scrisoarea a III-a. Am mai lucrat la ea si forma ei e asta:) Enjoy!
Iata vine-un jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
– Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou,
vezi daca-a parcat masina langa gura de metrou…
– N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur….
– Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour.
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite doi spahii sa se uite prin parcare.
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5
si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale si privindu-i cu nesat,
Le arata un Sony Vaio pe care-l strangea la brat.
Agitat, la el in jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
– Tu esti Mircea?
… – Da-mparate, am uitat sa-ti dau apel,
Ca am stat mult la Rovine, era coada la PETROM.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
– Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem, dar la Heroes in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam „conQUIZtador”?
– Cum cand turcii sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare cool?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Tilsit sau Oituz…
– Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un buzz??
– Mircea!!! Eu vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi, Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi.
– Cum vrei tu, marite pasa, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe YouTube videoclipuri cu-ai tai morti,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale osti.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid. Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam un biletel:
„V-am blocat acum roata, c-ati parcat pe interzis”…
Si da Mircea multe mail-uri, sms-uri, mii de apeluri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa-i bage in Logan-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreapta spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot si tinandu-se de burta.
– Baiazide, hai la lupta!! , Unde esti, de ce nu vii?
– Mi-am scos in oras ostenii si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
– N-am stiut ca la fast-food – uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe „branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste „Triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca fast-food – ul face bine.
Asta-i tot dar sa fiti voi siguri ca Istoria o sa zica…
„Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica”…
Send by Gelu
