Salutare blogosfera, salutare natiune! De cate zile gandul meu parca a ramas suspendat in contratimp, pe scena vietii alaturi de o IubitaFizica
Nu mai mananc atent, nu mai vorbesc coerent, tot ce fac, simt, exist este pentru teatru…teatrul vietii, teatrul din mine, teatrul din tine…Si m-am gandit!? Daca la Kooperativa se coace „porumbul” blogosferic, de ce sa nu coc si eu ceva cu adevarat inedit si original!? Capitole din roman am inceput sa scriu pe blog, interviuri am scris pe blog, in filme am jucat, poezii am scris, articole am tot postat, dar ceva n-am facut pana acum…N-am scris teatru…Da, ati auzit bine! TEATRU! M-am gandit!? Daca am citit Shakespeare, Moliere, Tudor Musatescu, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Marin Sorescu sau Eugen Ionesco, de ce sa nu scriu si teatru…Nu este secret pentru nimeni! Chiar vreau un rol si daca nu o sa-l obtin, o sa-mi creez unul…Si asa s-a nascut piesa de teatru cu papusi in marime naturala, intr-un act cu trei scene – BLUGI patati cu Idei….
BLUGI patati cu Idei
ACT I
Scena 1
La un moment dat, din dulap iese o alta papusa marime naturala, la genul feminin, pictata cu biciclete, carti, munti…microfoane de karaoke agatate de ea, incarcatoare de telefon, de laptop…
– Gata! Termina! Mi-a ajuns atata galagie! De dimineata, mata nebuna a bloggerului, colegului lui, s-a dus pe dulap si nu stiu cum a facut ca a incercat sa se bage in geanta de voiaj, a dat toate hainele pe jos si a facut numai galagie si acum te aud pe tine…El e plecat la birou si cand o sa vada dezordinea asta…Si acum ma stresezi tu…Cum ma mai pot focusa pe ce conteaza…!? Eu sunt Pasiunea si Bogdan face ceea ce face pentru ca e pasionat, pentru ca iubeste sa mearga cu bicicleta, sa scrie, sa citeasca, sa danseze, sa socializeze, sa faca show-uri de karaoke. Care e problema ta ca el incearca sa fie diferit?
– Nu intelegi nimic! Tu traiesti in lumea ta de sticla…Te crezi boema, te simti boema dar realitatea e alta…Pasiune…Frectie…Ai pasiuni si ce!? Ce faci cu ele!? Traiesti din ele!? Mananci din pasiune? Nebuno!…Huooooo
– Ma asteptam la mai multe de la tine..Tu Idee plina de idei vad ca de la prea multe ai devenit Idiot, o fiinta goala…S-au indesat prea multe in tine, cum spunea si Nea Tudorica si ai ajuns gol si fara sens…Esti Nimeni! NI-ME -NI! Ai inteles…!?
– Ba tu strici totul cu conceptele tale inepte despre tot si toate. Tu, tradatoare mica, Tu o sa-l ucizi!…
Si in timp ce se certau, se cutremura scena, se rastoarna scaunul si cade dulapul peste ei…Cutremur in capitala se aude o voce de radio ca din canal asa…din eter…lumina se stinge…
ACT I
Scena 2
Aceeasi camera obscura, aceleasi haine imprastiate, dulapul cazut…Pe fundal se aud melodii de tip soundtrack semnate Enrico Morricone…Deasupra dulapului o alta papusa, mai voluminoasa, gen masculin, cu petice de ziare rupte, microfoane sparte, dar mult mai vesela si cu o privire plina de energie…Incepe sa vorbeasca spre publicul imaginar…
– Cred ca a fost un cutremur…Ce ciudat ma simt…Nu mai am ganduri negative, iar…Nici nu stiu cine sunt…Cred ca ma pot numi un Idiot cu Pasiuni sau o Pasiune Idioata..Am pofta sa merg cu bicicleta prin Europa sa strang bani pentru copiii saraci din Africa, am pofta sa cant la karaoke si sa promovez inainte de a canta si dupa donarea de sange, vreau sa-mi iau certificat de donator, vreau sa merg in Africa prin Danemarca sa ma implic in proiectele de voluntariat de acolo, vreau sa fac Semn Spre Carte in felul meu….
Vreau…Dar voi, voi ce priviti la mine cu ochi goi, da voi, cei din sala…Va prefaceti ca nu ma auziti!? Dar eu va aud ignoranta si zambetele patetice, toti cu fete de poker, epigonii Poker Face, va prefaceti ca totul e ok si folositi ca niste clisee cuvinte gen, pentru ca.., asta e…, bine…imitatiilor ieftine…Toti suntem imitatii ieftine…Nimeni nu mai viseaza, nimeni nu mai are curajul sa intrazneasca…Va preocupa banalitati cat MB mai am pe telefon, nu mai am semnal sa-mi verific statusul de facebook, stati in metrou ca niste piese de domino, fara fiinta, fara initiativa…
Va sarutati ca animalele cand sunteti in cuplu, fara pic de jena, va dati cate o limba si apoi treceti toti la inertia voastra mitica, va aruncati in coliviile voastre hi-tech si campul vostru vizual se reduce la 5 inch, la 6 inch, la 7 inch??? Va prefaceti ca aveti prieteni, cand prietenii sunt doar un numar sec, 1000, 2000, 3000 de prieteni pe facebook, oameni de care n-ati auzit vreodata si pe care nu-i veti intalni nicicand nu pentru ca nu puteti, dar nu vreti sa evadati din voi…
Creati evenimente, acele fabuloase „ieseli” si atat sunteti de spalati pe creier incat aveti impresia ca daca dati going voi chiar sunteti acolo…Va numarati like-urile mai rau decat ati numara banii si traiti in febra daca poza postata de voi nu face like-uri, daca statusul vostru nu are share-uri…Sunteti sclavi, sunteti mici, sunteti patetici…Iar eu, eu voi incerca sa lupt cu pasiunile mele idioate si sa merg in blugii mei prespalati in cluburi la karaoke, pe bicicleta, sa alerg, sa cant, sa dansez ca un saltimbanc, eu sunt UN SALTIMBANC absurd…SAL – TIM – BANC…. (papusa incepe sa zbiere si sa planga…se stinge lumina)
ACT I
Scena 3
Aceeasi camera obscura, aceleasi haine imprastiate, dulapul cazut…Pe fundal se aud melodii de de pe coloana sonora a filmului Braveheart…In pat doarme creatura dolofana din scena 2…O pisica se plimba tacticoasa prin zona…Apar eu, bloggerul, intru in scena…
– Matzo, ce-ai facut. Treci aici!? Acum! Dar, ce este in patul meu…Ce e chestia asta!? De unde a aparut!? Am vedenii!? Vin de la birou…N-am baut, n-am fumat, nu obisnuiesc…
– Dar, ce cauti aici!?
(Eu stupefiat, ma uit spre publicul imaginar…)
– O papusa care vorbeste!? Voi, ati mai vazut papusi vorbitoare? Sunt cumva in MATRIX? Am probleme? Poate mi se joaca o farsa… (Se intoarce spre papusa)
– Boschetarule iesi afara din casa pana nu chem politia! IESI AFARA! ACUM!? Cum ai intrat in apartament? SPUNE!?
– Ai rabdare…Nu mai tipa asa…Nu sunt boschetar…Vin din blugii tai, adica…cred…N-am existat pana acum acolo…Nici nu stiu cum am aparut…Stiu…Am fost doua personaje, doua papusi, dar a fost un cutremur si ne-am contopit…si acum…
(Eu privesc mai atent la papusa iar in urma unor efecte de scenografie de lumini, umbre, flash-uri, papusa din barba dolofan se transforma intr-o papusa femeie…)
– Si tu ce esti un androgin? Mai devreme erai barbat….Acum esti femeie!?
– Sunt ceea ce domin eu sa fiu…Idei avem cu totii, dar daca nu avem pasiuni…Pasiunile sunt cele care ne dau forma, ne dau contur, ne dau esenta…Pasiunile nasc idei si nu invers…Poti avea idei despre politica, despre cum se imbraca x sau y, despre poluare, dar daca n-ai pasiune sa vrei sa schimbi lucruri, sa faci lucruri, ideile sunt goale, chiar daca sunt imuabile…Si femeia declanseaza cele mai puternice pasiuni…TU ar trebui sa stii cel mai bine…Pentru tine iubirea a fost mai presus intotdeauna de identitatea unei persoane…A fost un tel, un scop, o pasiune mistuitoare care te-a topit mocnit sau mai adanc prin afara si prin inauntru…
– Asa este…Acum simt ca nu mai am nici idei si nici pasiune…ma simt ca ratacesc in propriul alter EGO…
– Hai in pat langa mine sa ne contopim, tu, cu trupul tau, eu cu sufletul meu cu fiinta mea…Haide…Stiu ca poti…Haide, curaj…
Lumina se stinge subtil, pe fundal se aud piese semnate Michael Bolton si…forfota sub cearceaf simulata cu joc de umbre si penumbre…si…Apar eu ca si cand as fi crucificat in pat, sunt ravasit, camasa scoasa, descult, ciufulit si strig….FREEEDOOOOOMMMMMM! Ca-n Braveheart si piesa se termina…
SFARSIT
RELATED POST
1. http://presainblugi.com/sunt-bloger-actor-si-vreau-un-rol-in-iubitafizica-galerie-foto-si-video/
2. http://presainblugi.com/slumdog-superblogger-sub-efectul-cartilor-nemira/
