Fără categorie

Glezne decorticate de vitamine…

Mi-am desfacut gleznele in bezna mintii…

Mi-am decorticat scheletul intr-un stil anacolut absurd

si am manjit prin mine cu urme de sange fetid…

Mi-am luat mantia anticalofila de anti idei…si am inceput sa ma inalt…

dar m-am oprit subit intr-un punct terminus…

gleznele imi erau infierate in ura si ma strangeau ca intr-o menghina

toate regretele….

As vrea sa nu mai am glezne, sa fiu un trup inert

fara calciu, fara vitamine, doar o pasta vascoasa ca plastilina

si orice lucru care ma apasa sa se stearga odata ce sunt remodelat

acum, in stare din prezent ma simt ostracizat…

Toate oasele imi sunt scrijelite cu urme de emotii

asa cum un ratacit isi scrie pe stanca zilele de singuratate

sau cum un condamnat murdareste zidurile inchisorii

si-si numara agonia…

Ma dor gleznele…chiar si asa…decorticate…

ma dor pentru ca nu sunt prinse de picior

ci sunt alipite de inima si cum simt….ele se misca

chiar si fara vitamine…

Am ajuns sa ma intreb anost, Pana cand Irealia, pana cand voi mai fi captiv!?

Fără categorie

Translucid imi e gandul, translucid imi e cuvantul…

Si tu, Irealia, aveai dreptate

Cu ale tale capete lipsa de ata…

iti scriu, de dragul de a scrie…

nu stiu daca fac bine

daca e proza, vers sau poezie,

sau doar cuvinte insirate…

daca imi ies cu sens rime

sau doar gandurile isi bat joc de mine…!?!

Sunt un absurd, un translucid convins

cu vene extinse intrinsec extins…

cu gandul ratacit prin umbre si penumbre

dar sunt fericit…am in mine un nume

e numele meu, e numele ei, e numele ce nu stiu cum sa-l iei

conteaza atat de putin asteptarea

mai bine taci, mergi si privesti revarsarea

cand gandul iti translucid

nici macar cuvintele nu mai dor, nu mai simt…

 

Fără categorie

Rubine seci, rubine sparte…

Rubine seci, rubine sparte…

Erati o data mai aproape…

pareati niste cirese vii, fara de samburi, doar cu suflet…

Acum, ma poate condamna cineva

ca nu mai pot sa plimb prin vene asteptarea!?

Ma poate acuza cineva ca sunt nedrept

ca nu mai indur atatea!?

Ca nu mai sper la muze de departe,

ca nu mai ascult valsul care arde…

ca nu mai stau cu gandul intre spini

si nu mai privesc la amintiri scaldate in venin…!?

Eu, eu stiu ce vreau, dar viata asta

mi-a aratat acum din nou

ca nu timpul alege fata ci gandul cu rubinul sau…

Acum sunt eu, acum nu sunt

Acum sunt gol, acum sunt pamant…

Acum sunt zambet cald si vesel

acum eu cant, dansez in versuri…

Acum sunt gand furat din cuvant

Acum sunt ieri, astazi nu sunt…

Acum sunt singur sau…poate ca nu sunt…

La cine sa mai strig!?

Pe cine sa mai chem cand tot ce vreau e doar un zambet cald si etern…

Timpul mi-a rapit din mine

persoane dragi, mie, tie

cand vad ca totul pare sters si palid

mai ai curajul sa prinzi aripi!?

Am asteptat si as mai astepta cu dor…

dar sa tot merg ca un Sisif calea gheturilor?

Sa tot strabat nimicul dimprejur

si tu sa fugi naluca cu un fur…

As astepta poate si de zece ori pe-atat,

dar sa stiu ca nu sunt un vis urat

ca tu nu mai ai amintiri ce rup din tine

ca esti doar tu si vrei sau nu sa fii cu mine…

Te las acum, rubin pierdut, rubin crapat,

 te las asa cum te-am gasit

in lumea ta, in ochii tai,

iar eu pierdut in alte zari…

poate destinul ne mai minte

poate karma ne mai cuprinde

dar cel mai bine, in prezent

tu, tot acolo, eu aici, atent…

si timpul daca fuge dintre noi,

sa fie bine pentru…amandoi…

Rubine seci, rubine sparte

din Irealia imprumutate…

Fără categorie

ROLUL LOR…Oglinda mea…

Si nu mai vreau sa ma vand LOR

Sa le fac jocul, sa fiu ROL

Sa fiu si-actor si spectator…

Razand, plangand cu vocea LOR

Asa, in vazul tuturor…

Ce rau eu le-am facut ieri LOR

Cand am uitat sa joc un ROL

Si n-am mai fost nici spectator

ci doar un simplu calator

fara de vise, inodor

golas de ganduri, incolor

si trist, si vesel, ce mai ROL

Ce pot eu sa le dau azi LOR

Sa-mi lase cioburi-n viitor

dintr-o oglinda fara-amor

fara destin sau tricolor

Sunt gol si inca mor de dor

Mi-e dor de mine

Fara ROL...

Doar eu si viata si-un picior…

Because exista Irealia

Fără categorie

Analgezic gand, amar vesmant…

Analgezic gand, amar vesmant

Pe tine te pierd, pe tine te cuprind,

Ma simt certat de lume si mi-e frig

N-am pus caciulitze pe nimic, pe litere, pe ganduri si idei…

Ma infrupt animalic din imaginea ei…

Ratacesc furtiv prin cotloanele stinghere ale goeletei mele

iar ea, ca o nava fantoma

isi sfarama parti din bordaj de stanci seci si goale…

Imi caut destinatia, imi reneg tarmul…

Astept sa ma inec in valuri,

Dar nici vantul nu mai adie, NEMERNICUL…

Totul e o ceata anosta, un funest mormant de nave…

doar talmudistul ratacit in varf de catarg

mai cauta in stele, incet, greoi si dogmatic…

Nimic nu se aseaza, nici valurile nu mai curg…

Analgezic gand, amar vesmant…

Cu gandul la IREALIA:)

Fără categorie

DE CE "FARA"!? Un fel de continuare dupa Uries, Vavaly si Irealia…

Dupa „Furtuna” generata de Uries pe blogul sau dupa ce a aruncat „nevinovat” o intrebare „simpla” pe blog – CU sau FARA!?…DIACRITICE…, a urmat VAVALY cu o reactie pe masura si Irealia, care, chiar daca n-a scris nimic pe blogul ei a punctat cateva idei la Uries pe blog…

Este vorba de estetic.  Spune Vavaly…Eu NU cred in estetic, in frumos ca FORMA…Sunt atatea texte pe bloguri cu diacritice, texte goale, seci, sau pline de non-sensuri si stiu atatea bloguri cu texte geniale care sunt scrise si fara majuscule…Frumusetea, estetica n-ar trebui sa vina din „caciulitze” ci din sensuri…Eu am ales sa scriu fara diacritice nu pentru ca nu respect Limba Romana…Si Eminescu in poeziile sale incalca voit limba romana de atunci sau de acum, iar acele greseli sau incalcari voite de limba sunt numite in prezent cu apelative gen: oximoron, anacolut, pleonasm, aliteratii, cacofonii…dar asta nu i-a stirbit din valoare…

Si Eminescu poate fi acuzat de orice dar nu ca nu si-ar fi iubit limba..Personal, nu diacriticele iti arata respectul fata de limba romana ci modul in care folosesti sensurile acelor cuvinte…Daca injuri Romania cu diacritice nu inseamna ca-ti iubesti tara si limba cum nu inseamna ca daca scrii din suflet fara diacritice nu inseamna ca nu respecti limba romana…

Diacriticele se folosesc si E obligatoriu sa fie folosite in mass-media, in justitie, redactare documente oficiale, Parlament, etc…Dar, din punctul meu de vedere, blogul fiecarei persoane e o parte din acea persoana, o prelungire a personalitatii acelei persoane…Cum spunea profesorul meu de montaj, „Regula incalcata in cinematografie devine arta daca ai argumente pentru ea”…

Eu sunt rebel…Sunt liber…Imi place sa fiu „ca stanca”, iubesc muntele si natura…Curg precum un rau si privesc viata drept in fata…Nu inseamna ca daca as folosi diacritice as fi incatusat…Dar asa simt eu…De ce!? Nu stiu…Stiu doar ca in facultate am scris un text in presa pitesteana despre…Cum ar fi viata fara punct…Si a fost un text apreciat pentru ca era un text literar

Blogul meu e o prelungire a fiintei mele…Eu ca Om nu sunt perfect, nici blogul meu nu e perfect…Cum fac si eu greseli ca OM poate si aici am mai scris gresit…Am corectat…M-au corectat…Dar am ales sa scriu fara diacritice pentru ca A fi roman si a vorbi limba romana nu inseamna sa stii sa pui caciulitza pe i sau a inseamna sa stii sa-ti respecti identitatea nationala, sa stii sa lasi in urma ceva care sa influenteze in bine pe aceia care te citesc pe tine…

Am citit un text, nu demult, cu diacritice, corect gramatical, intr-un stil „vacanta mare” despre cum sa fii un cetatean european si sa NU platesti bilet RATB…Parea rupt din realitate, din experienta personala a…individului…Repet, e textul unui cetatean european, un roman ca toti romanii, cu diacritice…

Eu nu sunt asa de roman ca el si nici cetatean european…Eu sunt un OM…dar prefer sa scriu aici despre cirese, amintiri si…Eu asta sunt…Cu sau fara diacritice…Asa cum cineva se intreba pe un blog, daca mai conteaza Page Rank-ul, Eu va intreb pe voi, chiar conteaza diacriticele???

Cu respect, un blogger altfel, nu mai bun, nu mai rau, ci doar…diferit in lumea lui, in Oceanul lui, pe goeleta lui…