Batuta crunt de-o soarta cruda,
Aievea tu visai la Romania Mare…
Saraci in avutii, dar cu sufletele tari,
Ai tai osteni si-au daruit viata.
Rupand din ei si ultimul trup ce-l mai aveau
Au lasat in urma un gand si-o limba…
Batranii tai vorbeau demult de Stefan,
Iar raul pe atunci nu avea nume…
Acum toti iti canta-n struna dar nimeni nu-ti mai spune pe nume…
Ba-Sa-Ra-Bi-a, Ba-Sa-Ra-Bi-a,
Unde esti, cand ai sa vii?
Ba-Sa-Ra-Bi-a, Ba-Sa-Ra-Bi-a,
Romania Mare sa reinvii…
Batai de tobe si-artificii,
Arata a obicei domnesc,
Sarbatorita esti de unii
Aceiasi care te-au ucis incet…
Rupta de frate si de neam, ti se vantura independenta
Aiurea, oare tu nu vezi ca tu vorbesti acelasi grai!?
Bogdan si Stefan, Decebal si Burebista
Istoria lor e si a ta,
Acum, cand lumea e haina, de ce nu vii la Sora ta!?
Ba-Sa-Ra-Bi-a, Ba-Sa-Ra-Bi-a,
Unde esti, cand ai sa vii?
Ba-Sa-Ra-Bi-a, Ba-Sa-Ra-Bi-a,
Romania Mare sa reinvii…
Bogati, saraci, cu carte si cu parte,
Acum e vremea noastra, acum!
Sa rupem sarma de la Prut ce-a ghimpata,
Alaturi sa fim de un Frate bun,
Romania Mare exista in noi,
Avem in suflet conturul ei divin…
Bolnav e trupul meu acum,
Izvor de fiere pentru un gand strabun…
Aici ma opresc, cu mana pe hotarul hain de peste PRUT…
Ba-Sa-Ra-Bi-a, Ba-Sa-Ra-Bi-a,
Unde esti, cand ai sa vii?
Ba-Sa-Ra-Bi-a, Ba-Sa-Ra-Bi-a,
Romania Mare sa reinvii…