Victoria Baltag – nascuta in 1985 la Botosani. Este licentiata in Sociologie si Jurnalism la Universitatea din Bucuresti. In 2010 termina un master in Management la Academia de Studii Economice din Bucuresti, iar in 2011 un master in Film, Istorie si Televiziune la University of Birmingham. Din 2012 studiaza doctoratul in Antropologie la University College London, UK, si lucrurile nu se opresc aici!
Victoria si-a inceput experienta profesionala ca jurnalist. A colaborat cu Evenimentul de Iasi inca din 2001 cand era an anul doi de liceu. A fost jurnalista si moderatoare MediaTin, o agentie de stiri pentru tineri , in perioada 2002-2006. Din 2007 a colaborat cu Inforama, o agentie de stiri sportive si culturale. Face voluntariat de mai bine de 15 ani si este implicata in proiecte de tineret din 2011. Ii place mediul academic si are numeroase articole publicate, participari la conferinte internationale, dezbateri pe teme antropologice, sociale, media, film si management. In 2012 isi deschide o casa de productie si incepe sa realizeze filme de scurt metraj si documentare. Anul urmator primeste premiul de popularitate cu filmul documentar ‘Faith and Flame’, premiu oferit de Festivalul de Cercetare de la Londra, organizat de LSE. De ce a venit in Romania ? Pentru ca vrea sa faca un film despre o drama pierduta printre ziduri pline de mucegai si uitata sub tone de tacere imbibata-n sange…
BOGDAN: Stiu ca lucrezi la un film. Poti sa dezvalui cititorilor despre ce este vorba?
Victoria: Ne-am apucat (eu si echipa) de o tema inca delicata pentru romani. Este vorba despre povestea de viata a unui detinut politic in perioada 1949-1951; un detinut politic ce devine tortionar in inchisoarea de la Pitesti. Fac referire la experimentul Pitesti si la fenomenul re-educarii.
BOGDAN: Cum ai ajuns sa te gandesti tocmai la ideea unui film despre fenomenul Pitesti. Cand s-a intamplat trigger-ul?
Victoria: In 2011 am participat la Universitatea de Vara de la Ramnicu Sarat, organizata de catre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Atunci am cunoscut povestea de la Pitesti si am vrut neaparat sa o fac cunoscuta publicului larg. Trebuie sa ne cunoastem trecutul asa cum a fost el – ca sa ne putem cladi viitorul.
BOGDAN: Stiu ca ai inceput o campanie de strangere de fonduri. De ce crezi ca oamenii de afaceri ar trebui sa investeasca in filmul tau?
Victoria: In Romania nu este atat de bine dezvoltata politica de finantare a filmelor din fonduri private (cum ar fi cele ale oamenilor de afaceri sau business angels). Campania noastra este pe sfarsite si nu s-a aratat niciun om de afaceri interestat. Am fost contactati, ni s-au pus intrebari, am dat raspunsuri, ni s-au facut promisiuni si apoi nimic mai mult. Este vorba si de demnitatea celor ce ne-au contactat pana la urma; si de respectul lor catre ei insisi. In Romania se promit multe si se fac putine. Se minte lejer, adica.
BOGDAN: De ce face Victoria cand nu se gandeste la filmul Herman?
Victoria: In primul rand dorm. Somnul este foarte important pentru mine. Mananc suficient (cam tot ce-mi place si in special dulciuri). Fac sport (acum doar de intretinere, insa am obisnuit sa merg la cursuri de dans vreo cativa ani buni). Studiez (am un doctorat de terminat). Ma vad cu prietenii. Merg la film, merg la teatru. Scriu (proiecte de tineret, postari pe blog, articole, eseuri, lucrari…). Organizez evenimente (in general de tineret, prin programul Erasmus Plus). A, si cel mai important: imi aloc timp pe care il petrec cu mine insami.
BOGDAN: Un mesaj pentru cititori…
Victoria: Am incredere in generatia noastra. Suntem inteligenti, frumosi, seriosi, cu putere de munca si capabilitate de performanta. Cu ajutorul lor (celor dinaintea noastra), sau fara ajutrul lor, vom spune oricum ce avem de spus si vom face ce avem de facut. Generatia mincinosilor si a oamenilor neseriosi trebuie sa dipara.
