Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu – Este mai mult decat un spectacol… Este mai mult de un act dramatic, un colaj plin de catharsis… Este o experienta – Teatrul in Culise – …De ce o numesc experienta si nu spectacol? Pentru ca la spectacol esti spectator… La teatru public esti in public, un numar pe scaun, un loc pe un rand, un palton aruncat la garderoba, un CNP cu un chip… In culise traiesti momentul, traiesti piesa, faci parte din ea asa cum in teatru scena face parte din act si invers…Timpul devine un fluid atemporal si singurul tau regret dupa ce traiesti piesa este ca dureaza atat de putin desi joci in ea 90 de minute cel putin…
N-am fost clar ? Nuuu, nu e o figura de stil…Chiar JOCI si TU in piesa Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu… Nu e o blasfemie sau un act de vanitate… Chiar esti in piesa…! Haideti sa plecam impreuna pe urma temporala lasata constient in subconstient si sa retraim impreuna experienta de aseara… Nu va fi o simpla recenzie de teatru pentru ca eu aseara n-am fost la teatru, am fost sa traiesc un moment dramatic, am fost sa joc, sa fiu actor… Si asta fara sa stiu, fara sa anticipez, total IMPREVIZIBIL!
Am ajuns in local undeva pe Hristo Botev nr. 25 (Copper’s Pub) intr-o casa care, din punctul meu de vedere, de afara, pare ca se leaga mai curand de secolul XIX decat de prezentul superficial si super hi-tech… Mult lemn, multa miscare, multa esenta printre oameni, printre actori, printre bloggeri, printre PR-isti, jurnalisti…
Am fost asezat la o masa mai aproape de bar si prima intrebare fireasca pe care am avut-o in minte a fost – UNDE e SCENA…Dar n-am intrebat pe nimeni, nici macar pe Vania, omul de legatura intre local, actori si blogosfera 🙂
La un moment dat am vrut sa ma ridic si barmanul mi-a spus ca nu se mai serveste nimic ca incepe piesa… Din nou am avut aceeasi intrebare !? – Ce piesa? Unde incepe ca nu vad niciun actor, nicio portocala, niciun microfon !?! dar am pastrat intrebarea pe buze si cand sa ma dumiresc despre ce e in jurul meu aud o chelnerita isterica… Cine a comandat chipsuri ?! CINE A CO-MAN-DAT CHIP-SURI ??????? Si atunci am avut momentul meu tip Arhimede – EVRIKA 🙂
Am vazut chipsuri care zburau, am vazut ACTORUL printre noi :D…Si atunci prezentul a inghetat ajutat si de minusurile de afara si fiecare dintre noi s-a trezit in alt timp. Unii mestecau cu lingurita in ceai, altii in ceasca de cafea, altii se mai incalzeau cu putina bere rece. Lumea a inceput sa rada si au urmat si alte intrebari. Initial, surprins de naturaletea momentului, spontaneitate, nimeni nu se astepta ca vor cadea chipsuri si unde o sa cada, ca vor urma sa zboare pe pardoseala cuburi de gheata si veneau intrebari si eu vorbeam cu mine… – Nu incurca actul artistic! Nu incurca actul artistic! Nu incurca actul artistic! Dar n-am putut sa rezist si cand a intrebat CINE a comandat Lamaie taiata in cubulete mici am spus cu jumatate de glas – EU
A fost un moment slow motion ca si cand filmezi cu iPhone 6S… S-a oprit, s-a uitat sa vada masa, s-a apropiat si mi-a zis…TU, sigur TU? , in gandul meu ziceam daca tot sunt in hora trebuie sa joc si desi spuneam DA, DA, DA vocea mea suna din ce in ce mai moale pentru ca nu stiam ce urmeaza… O sa ti-o indes pe toata in bere si, tacticos, a inceput sa taie din lamaie
Si apoi a venit NOTA de Plata dupa un moment isteric si pe nota scria… FURIE cu litere negre de-o schioapa…
Ce s-a intamplat de fapt ? Spectacolul dramatic de aseara NU are nicio legatura cu acel teatru conventional… Daca vrei sa mergi la teatru, sa stai jos si actorii de undeva de sus sa-ti vorbeasca la punct fix, n-are rost sa vii In Culise pentru ca aici actorii sunt peste TOT, iar cel mai bun moment poti sa-l joci chiar TU…
Sa va mai dau un pont…In timpul piesei, actorii se joaca cu sala precum Simona Halep cu mingea de tenis…Stau intr-un colt si socializeaza pe langa public, iar dupa acel moment se muta intr-un spatiu diametral opus si fac si acolo magii cu timpul clientilor. Toata piesa este un ping pong atemporal si nu stii niciodata in care act si in care scena vei juca din nou.
A mai fost un moment amuzant si super spontan cand o persoana care statea la aceeasi masa unde stateam si eu, s-a trezit sa umble la telefon, telefonul a suna desi la nici 5 cm in spatele ei actorii isi faceau rolul… Era o melodie cunoscuta, actorii jucau in continuare fara sa rupa replicile, persoana respectiva a reusit sa-l inchida cand, se aude in stil slow motion – Da-mi si mie telefonul tau sa dau un telefon… Actorul a luat telefonul, a dat telefon in piesa/realitate ca toti eram actori si a plecat cu el 😀
Totul parea asezat cu mana, parca acel actor s-a vorbit cu acea persoana dinainte desi, intamplare face sa stiu ca nu. Oricum, sala era in delir, radeau toti pe diferite tonuri si voci…la finalul piesei l-am intrebat pe actor… Evident ca aveai nevoie de telefon in piesa, dar daca nu suna telefonul ei ce faceai ? Aveam si eu telefon dar a fost mai spontan asa, mai misto 😀
Concluzii…
Piesa Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu este un moment teatral atipic…Numele nu e ales intamplator, pentru ca oricare dintre noi putem sa inchidem ochii si sa ne imaginam ce vrem. Cand esti acolo si se intampla piesa asta pe langa tine, poti sa razi sau nu, poti sa taci sau nu, dar nu poti sa NU SIMTI NIMIC, sa nu traiesti momentele actorilor, scenele despre ROMANIA, despre batrani, despre prostituate, despre politie, despre romi. Piesa e atat de autentica incat iti vine sa iesi sa dansezi la hora cu actorii si daca nu simti tu sa faci pasul te scot ei la dans.
Actorii nu numai ca nu asteapta tacerea noastra dar intra in noi, ne trezesc in fiecare moment si ne aduc aminte ca suntem acolo sa TRAIM viata ca-n teatru pentru ca teatrul e VIATA, face parte din noi 😀 A fost atat de autentic momentul nostru de pioni in piesa lor incat, la finalul piesei, am fost rasplatiti pentru jocul nostru actoricesc minuscul si spontan cu o cupa de sampanie, bruschete si un Blue Lagune cocktail 🙂
MERGETI sa traiti PIESA ASTA!
TITLU: Imagineaza-ti ca esti DUMNEZEU
Loc de joaca: IN CULISE (Copper’s Pub)
REGIA: Cristian Bajora
Actori: Florin Fratila, Maria Popovici, Alexandru Minculescu, Ioana Chelmus, Ionut Iftimiciuc
