Fără categorie

POVESTEA Nespusa a rock-ului romanesc mai aproape ca niciodata – DAN ANDREI ALDEA!

Dupa 34 de ani Dan Andrei Aldea va sustine un concert pe scena Salii Mari a Teatrului National Bucuresti in data de 19 octombrie ora 19:00.

Pe scena alaturi de le isi vor face aparitia si invitati surpriza ce vor fi anuntati in scrut timp.

Dan Andrei Aldea 19 octombrie Teatrul National Bucuresti

Dan Andrei Aldea este muzicianul rock şi folk care a trecut graniţele genurilor muzicale fără niciun efort; mai mult, a provocat admiraţia generală cu fiecare melodie, solo ori orchestraţie. Dacă punem la socoteală ceea ce se cunoaşte mai puţin – faptul că de mic a fost considerat un copil-minune al viorii – mulţi se vor întreba de ce nu a urmat o carieră în direcţia muzicii clasice. Răspunsul îi aparţine: la 15 ani a descoperit chitara electrică, într-o epocă în care genul rock a explodat, şi de atunci a făcut o lume întreagă să se rostogolească la vale!

Citește în continuare „POVESTEA Nespusa a rock-ului romanesc mai aproape ca niciodata – DAN ANDREI ALDEA!”

Fără categorie

Alexandra Stefanescu: Sa nu uitam de Motu pentru ca "Sfarsitul nu-i aici"!

Alexandra Stefanescu are 18 ani si s-a nascut la 3 septembrie 1992. Studiaza la C0legiul National „Ion Luca Caragiale” din Ploiesti si are o vasta experienta in organizatii de tip ONG. ” Cultiv o pasiune avida pentru stiinta si domeniul virtual. Sunt un mic gamer si o persoana curioasa in ceea ce priveste lumea si cum o putem impinge mai departe„, se autodefineste intr-un moment de relaxare…Dar povestea ei de abia acum incepe…

Reporter:De ce ai ales Scoala de Vara Branding Romania Yes, we can!

Alexandra: Nu am participat niciodata la astfel de tabere si am decis ca e momentul sa-mi iau inima in dinti. 🙂 Era o dubla provocare: tabara in sine, cu un continut foarte complex asa cum reiesea din prezentare si provocarea pe care o reprezenta un grup atat de mare de oameni pentru mine. Gandind retrospectiv, a fost o alegere inspirata!

Reporter: Stiu ca in cadrul sesiunii de 5 minute ai vorbit despre folk. Cum percepi tu curentul folk intr-o tara definita „recent” de un matelot ca tara cu 99% manelisti?

Alexandra: In ciuda curentului dominant din Romania, folk-ul nu e mort nici ca gen, nici in cadrul unor manifestari. In Ploiesti, exista anual Festivalul Castanilor, un concurs de muzica folk. Anual, se tine festivalul Folk You. Eu am crescut cu folkul si sunt dintre cei care au plans la moartea lui Pitis. Cred ca muzica asta a tinut cu dintii de cultura noastra in momentul in care riscam sa ne-o pierdem si continua sa faca acest lucru. Niciunde nu am auzit vreodata versuri mai frumoase pe muzica si sunt sigur ca nu voi auzi vreodata…

Reporter: De ce iubesti folkul?

Alexandra: Pentru ca ti se strecoara pe sub piele si cuvintele cantate in surdina iti raman impregnate in creier. Pentru ca se poate lua o chitara si o voce si se poate crea o melodie care poate rivaliza oricand cu marile hituri sau slagare in ceea ce priveste executia si textul. Este o muzica de scena si este o muzica de adunare intre prieteni. Mai mult decat atat, neavand o linie melodica incarcata, accentul se pune pe versuri si niciunde nu am intalnit poezie valorificata atat de bine…

Reporter: Care e interpretul tau de folk preferat si de ce?

Alexandra: Interpretul meu preferat ramane Pitis, un om extraordinar, cu o voce clara si patrunzatoare. A fost actor inainte de a fi cantaret si cred ca asta l-a ajutat enorm. Modul in care transmite emotie in melodiile sale te poate zgudui, inspira dar si alina si toate uneori in acelasi timp…

Reporter: Ce ti-a placut cel mai mult la Olanesti?

Alexandra: Mi-a placut enorm energia care s-a degajat in urma interactiunii noastre! Nu au existat momente „moarte”, ci eram toti intr-o continua miscare. M-a impresionat enorm cum oameni care abia se cunosc se pot sincroniza atat de bine, intelege atat de bine. Iar modul in care am invatat unii de la altii a fost procesul care pentru mine a stat cu adevarat sub sigla „yes we can”.

Reporter: Daca ar fi sa simulam un joc mimetic, cu ce ai compara LMT (obiect, floare, copac, animal) si ce ai deveni tu in acel moment in raport cu LMT

Alexandra: As compara LMT cu un copac, iar eu, in starea mea actuala, as deveni o frunza. Am petrecut o vreme alaturi de el, dar a survenit desprinderea. Am sa pic pe sol si am sa -i hranesc radacinile cu putina apa acumulata. Ca sa citez din nou un titlu folk, „Sfarsitul nu-i aici!”.

Reporter: Care e motto-ul tau dupa care iti ghidezi existenta de zi cu zi.

Alexandra: „You thought about it, now go do it!”. Nu exista risipa mai mare decat cea de idei si initiative. 🙂

Reporter: Un mesaj pentru cei care inca nu au descoperit muzica folk.

Alexandra: Cautati-o si lasati-va surprinsi! Radio3Net ( http://www.radio3net.ro/ ), radio-ul infiintat de Florian Pitis e un bun loc de unde aveti acces la concerte si muzica din belsug!

Bogdan Daradan

PS: Pentru ca nu poti sa vb de Pitis fara sa il asculti…

Fără categorie

Ceva ce nu stiati si credeati ca stiti despre MASONI

Daca ar fi sa strangem toate printurile care s-au scris despre Masoni si Masonerie la nivel mondial in ultimele sute de ani, ne-ar trebui probabil ceva mai mult spatiu decat Casa Poporului ca sa depozitam toate cartile mai mult sau mai putin stiintifice, mai mult sau mai putin beletristice, pro sau contra.

De sute de ani masoneria a fost asociata cu ocultismul ezoteric pagan, cu satanismul, cu misticismul anticrestin. Nu vreau sa intru in polemici cu nimeni si sa las aici zeci de linkuri impotriva afirmatiilor de mai sus. Vreau sa spun decat atat. Florian Pitis, unul dintre cei mai cunoscuti folkisti ai Romaniei a fost mason si nu a fost nici preot vodoo, nici vrajitor, nici adulator al lui Baphomet.  Mai multe informatii aici!

Nu am spatiu suficient si nici timp sa dezavuez fiecare invectiva adusa masoneriei la nivel mondial, dar, in schimb, voi prezenta detaliat adevarurile din spatele simbolisticii egiptologice asociata masonilor, iar cel mai “popular” simbol fiind reprezentat de – OBELISC.

concorde-obeliscÎn perioada timpurie a Egiptului, obeliscurile erau construcţii sacre dedicate Soarelui–Ra, principiul masculin, ale cărui raze penetrau pământul şi astfel îl făceau să fie fertil şi plin de vitalitate. Forţa creatoare masculină a lui Ra era atât de mare încât egiptenii considerau că razele sale ajungeau până sub pământ şi făceau posibilă învierea morţilor. În timpul celei de-a cincea dinastii, Ra era atât de popular încât devenise un zeu al întregului Egipt, iar oraşul On (mai bine cunoscut nouă sub denumirea lui grecească Heliopolis era plin de obeliscuri ridicate pentru adorarea lui.

Cu timpul faraonii nu au mai ridicat obeliscuri pentru Ra, ci pentru Osiris: “Osiris era zeul pământului, vegetaţiei şi revărsării Nilului care dădea viaţă Egiptului, zeul renaşterii, al lumii de dincolo, al ultimei judecăţii, al vieţii şi morţii. Pe măsură ce cultul său devenea tot mai popular, preoţii din Heliopolis l-au înglobat pe Osiris plini de şiretenie în ritualul de adorare, pretinzând că Osiris este nepotul lui Ra. Astfel, s-au asigurat că Heliopolis va rămâne cel mai mare centru religios al Egiptului şi al întregii regiuni mediteraneene”.

washington-monumentCum a ajuns obeliscul sa fie asociat cu masoneria? Unii istorici masoni consideră că încă din secolul XVIII obeliscul era pentru masoni un simbol arhitectural al lui Osiris reînviat. Unii dintre ei pretind chiar că Hiram este Osiris renăscut, şi aşa aflăm versiunea masonilor asupra fiinţei care a posedat trupul lui Osiris după reînvierea acestuia. Aceasta explică şi de ce mormintele masonilor de seamă au obeliscuri în loc de pietre funerare, deşi în Egipt obeliscurile nu aveau o funcţie funerară. Ele erau ridicate întotdeauna în pereche pentru a proteja intrarea în temple. Intrarea la mormântul lui George Washington de exemplu, respectă această tradiţie fiind străjuită de două obeliscuri. Trebuie spus că acest mormânt a fost construit urmând indicaţiile precise ale lui Washington, a cărui apartenenţă la masonerie nu a fost niciodată un secret. Şi alte morminte masonice poartă aceeaşi amprentă.

Mania obeliscurilor a luat amploare în rândul francmasonilor odată cu campania lui Napoleon Bonaparte în Egipt. Iată ce scrie acelaşi Martin Short: “Dacă Napoleon a fost sau nu mason, aceasta este un subiect intens disputat, cert este că cei patru fraţi ai săi au fost. Napoleon era înconjurat de mulţi consilieri masoni, care l-au convins că Egiptul deţinea secrete importante ale istoriei, filozofiei şi (bineînţeles) francmasoneriei. Printre cei 150 de savanţi care l-au însoţit în campania din Egipt erau şi masoni. Aceştia au jefuit piramide, temple şi morminte în numele ştiinţei. Au realizat imediat că Piatra Rosetta, dezgropată de soldaţii francezi ar putea duce la descifrarea limbajului egiptean.Pentru a-i descifra hieroglifele a fost însă nevoie de mai mulţi ani şi de geniul lui Champollion, dar şi de un obelisc care purta pe el celebrul cartuş cu numele Cleopatrei. (piatra Rosetta avea inscripţionată pe ea acelaşi text scris cu litere greceşti, demotice – limbajul comun utilizat în Egipt şi hieroglife – limbajul utilizat pentru scrierile religioase importante).

dfeIn 1818, in Anglia a fost adus un obelisc de un aventurier mason Giovanni Batista Belzoni. El a fost cel care a deschis templul din Abu Simbel şi a doua piramidă din Ghizeh. Îşi începuse cariera masonică în Cairo, în Loja Piramidelor şi apoi s-a înscris şi în Lojile Cambridge şi Norwich. Belzoni a murit în 1825, în timp ce căuta izvoarele Nigerului, dar nu înainte de a face masoneriei un inestimabil serviciu, pretinzând că a descoperit un templu masonic străvechi în Teba.

El a pretins chiar că pe pereţii acestuia erau picturi înfăţişându-l pe Osiris în timp ce era iniţiat în francmasonerie şi înfăptuia “sublimele sale mistere”. El purta semnul distinctiv al gradelor înalte, şorţul masonic. Soţia sa Sarah, i-a transcris notiţele şi cum după moartea lui rămăsese fără bani, Marea Lojă Unită a Angliei i-a dăruit o sumă considerabilă pentru a acoperi “ireparabila pierdere pe care ea, ca şi iubitorii ştiinţei şi literaturii au suferit-o”. Nu a contat faptul că “templul masonic” de care vorbea Belzoni era de fapt mormântul faraonului Seti I şi tot ce povestise el erau nişte fabulaţii. Masonii au simţit că îi datorează ceva”. Dupa acest episod, mulţi masoni au pornit spre Egipt şi au început să aducă de acolo tot ce găseau, şi mai ales obeliscuri.

În prezent în Europa şi America sunt peste 30 de obeliscuri egiptene. Pe lângă ele au fost construite şi un număr impresionant de obeliscuri moderne. Aproape că nu există oraş în care să nu fie cel puţin un mic obelisc, iar orase ca Londra, Paris, Roma, New York sau Washington D.C. sunt celebre pentru obeliscurile lor.