[yasr_overall_rating size=”large”]
Agentia Holiday Boutique, partener strategic al evenimentului, ofera MARELE Premiu al evenimentului – Un sejur de 5 zile la Istanbul pentru cei care isi vor cumpara bilete. Se va organiza o tombola inainte de concertul Grasu XXL. In plus, castigatorul MIss si Mister FJSC 2015 vor primi din partea aceluiasi client drept cadou – un circuit la Veliko Tarnovo respectiv un circuit la Balcik. Va astept la bal. Concursul inca se afla in desfasurare!
Cristina Mogîldea este studentă în anul II la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicării, Universitatea din Bucuresti. Fostă olimpică natională si internatională, poetă si initiatoare de proiecte pentru tineri, laureată a zeci de concursuri în domeniul istoriei, literaturii, limbilor străine, creatiei literare, activismului civic, pasionată de stiinte politice, dependentă de artă si tot ce presupune gândire alternativă, si lista continua cu alte zeci de elemente demne de lauda… Dar sa o descoperim impreuna…
BOGDAN: Cristina, înainte de toate vreau să te felicit pentru activitătile desfăsurate până în prezent si vreau să stii că mă simt onorat că îti sunt profesor…Să începem cu începutul, cum ai ajuns in SUA?
Cristina: Multumesc. Nu cred că este începutul, desi a fost o experientă definitorie pentru mine, care a conditionat modul în care percep si analizez multe lucruri. Am obtinut o bursă de studii, acordată de Guvernul SUA, în cadrul programului international Future Leaders Exchange, în urma unui proces de selectie riguros, care a durat câteva luni.
BOGDAN: Daca tot vorbim de experienta americană, visul american, ce ti-a plăcut si ce nu ti-a plăcut în America?
CRISTINA: M-a impresionat în mod deosebit simtul comunitar al oamenilor, o anumită constientizare a statutului de cetătean, imperativă oricărei democratii functionale. Diversitatea (si ea, paradoxal, diversă), care transpare prin forme diferite si care îti oferă comfortul de fi asa cum îti doresti. Adaug, fără rezerve, libertatea de expresie, obiectivitatea, orasele ametitoare si oamenii de toate nationalitătile, cu povesti unice. Mai putin îmbietoare distantele, care au mereu pretul lor, fată de oamenii dragi.
BOGDAN: Vorbim de proiecte care au implicat un know-how in zona educationala. Cum sunt tinerii americani fată de tinerii români?
Cristina: Sunt tineri, iar această certitudine apropie mai mult decât desparte. Au, totusi, o etică mult mai pronuntată în ceea ce tine de responsabilitate si corectitudine în mediile academice. Sunt extrem de activi si se implică în multe activităti extracurriculare, militează pentru cauzele în care cred, protestează. Se simt parte componentă a unui sistem, dar nu au rezerve în a-si pune întrebări vis-à-vis de functionalitatea lui. Cred că este o atitudine cultivată în timp, tributară educatiei, dar nu numai.
BOGDAN: Si dacă tot vorbim de SUA, banuiesc că stii de programele WORK and TRAVEL. Te-a tentat sau te tentează un astfel de program?
Cristina: Nu mă tentează, însă admit că ar putea fi o experientă benefică pentru alti tineri. Este o problemă de optiune.
BOGDAN: Să trecem la Europa. Cum ai ajuns în Slovenia?
Cristina: Slovenia a însemnat prima mea experientă în domeniul dezbaterilor si stiintelor politice într-un mediu
international. Nu intrasem încă la liceu, iar zilele petrecute alături de tineri din diverse tări europene, pasionati de procesele decizionale ale UE, mi-au oferit o bază solidă în materie de argumentare si o altfel de perspectivă asupra mecanismelor de functionare ale administratiei europene. Am constientizat atunci cât de importantă este dexteritatea vorbirii, alinierea logică a ideilor, precizia si, implicit, cât de usor poate fi taxată absenta lor.
BOGDAN: Să ne întoarcem la tine si la prezent. De ce o persoană cu talentele tale si calitătile tale se află încă în România?
Cristina: Mi-ar fi plăcut să nu fie nevoie să răspund la întrebare, desi o primesc foarte des. Sunt o studentă obisnuită, nicidecum o exceptie. Or, eu încă sunt de părerea că ,,majoritatea’’ nu ar trebui să fie un termen inferior de comparatie. M-am încăpătânat să cred, la un moment dat, că performanta nu tine de criterii geografice, ci de ambitie si disciplină personală, cultivate constant si cu abnegatie.
BOGDAN: Ce planuri ai pentru urmatoarea perioadă?
CRISTINA: Îmi doresc să duc la bun sfârsit câteva dintre proiectele mele în plan literar, asupra cărora lucrez de ceva timp. De asemenea, sper să particip la concursuri si conferinte internationale. Si, bineînteles, să mă reîntorc la chitară, pe care am neglijat-o pentru o perioadă, dar care îmi e foarte dragă.
BOGDAN: Unde te vezi peste 5 ani?
Cristina: Într-un mediu care să mă provoace, în care să experimentez, văduvit de orice umbră de auto-suficientă. Vreau să contribui si să găsesc forme viabile prin care să pot realiza lucrul ăsta. Altfel, făcând lucrurile care mă pasionează, călătorind, învătând (aici statia terminus este inexistentă) si evoluând ca individ. Si in final un mesaj pentru cititorii tai – Să-si trăiască pasiunile! În blugi sau fără.
PHOTOSHOP e un program surprinzator, dar atunci cand e folosit de maini NEdibace iese ceva de genul :)))
Erori de PHOTOSHOP de pe net ADUNATE si in PREZI frumos redate. ENJOY!
Thriller. Actiune. Pierce Brosnan. Vineri seara. Suna bine si arata BINE 🙂 FreemanEntertaiment stie reteta filmelor BUNE de actiune si nu greseste cu acest titlu. DELOC!
Cam asta mi-a trecut prin minte inainte sa vad acest film. Intotdeuna mi s-a parut ca un thriller, un actor misto si un loc bun in sala (detest sa stau in primele/ultimele randuri) sunt reteta perfecta pentru o seara reusita la cinema.
Inainte sa inceapa filmul, in timp ce imi savuram floricelele (pe care le-am terminat inainte sa inceapa filmul, as usual), imi atrage atentia un nene tare descumpanit, care avea un fix : “De ce e de noiembrie? Adica, de ce nu e de octombrie daca apare acum? Sau macar aparea in noiembrie”…
Explicatia pentru numele filmului, care mi s-a parut destul de faina, a venit inspre final: “spionul de noiembrie” pentru ca nu ramanea nimic in urma lui – aici pe mine ma face sa cred ca e o metafora ceva cu natura, PENTRU ca natura in noiembrie pune capat cam intregii flore, or something like that 🙂
Sigur, altii se gandesc la altceva. Dar in asta consta frumusetea. Iar de aici se leaga primul lucru pe care l-am apreciat la acest film : actiunile s-au legat cap la cap, nimic nu a fost la intamplare. Asta ne-a scutit de acel exces de zel tipic, menit sa explice anumite scene sau replici picate ca din plop.
Dincolo de simpatia mea pentru Pierce Brosnan, mi s-a parut alegerea lui un mare plus pentru succesul acestui film. Cine putea sa joace mai bine un agent decat “agentul 007″ al anilor 90? Un alt plus ar fi ancorarea filmului in realitate, atat prin reflectarea situatiei geopolitice dintre America – Rusia, cat si prin dialogurile personajelor.
Filmul se mandreste si cu prezenta unor secvente erotice si umoristice, care presara putin piper, ca sare avea cu siguranta deja. Mi-a placut faptul ca personajele erau bine conturate, intr-atat incat pana si mutrele actorilor erau exact ce trebuie. Pe alocuri, au fost scene relativ dure, dar care dupa mine, sporesc gradul de implicare al nostru in ce se intampla acolo. Parca te zguduie un pic.
Totusi, privind lucrurile fair, filmul are pe alocuri si clisee. Cel mai elocvent este felul in care incepe idila intre doi dintre actori- vecini unul cu altul, el agent care nu prea are voie sa se implice in relatii, ea cu o mata care ii face lui vizite…and so on- pacat de exemplu ca mie imi plac cainii, apreciam mai mult cliseul asa. Partea buna e ca nu se limiteaza la aceste clisee, distantandu-se in momentele cheie de ele. Asa se face ca eu nu m-am plictisit 🙂
Cand s-a terminat filmul, am auzit cateva cucoane care spuneau nu a fost cine stie ce, ca se asteptau la ceva mai aparte, mai special, mai profund. Honestly now…filmul este un thriller. Nu o drama pshilogica. Nu are ca scop sa transmita o idee eminamente patrunzatoare, ci pur si simplu sa spuna o poveste, care sa ne tina in priza, sa ne distraga din monotonia zilelor obisnuite, etc. Adica pentru ce am si venit. Asadar, in ceea ce ma priveste, filmul chiar isi face treaba. 🙂
Presa din Romania, jurnalisti din Bucuresti si redactori din Capitala se vor intalni cu profesori din domeniul mass-media, cu studenti si masteranzi pentru a petrece altfel decat la job Ziua Mondiala a Libertatii Presei. Daca in restul anului libertatea presei mai schioapata din cauza unor interese financiare mascate din spatele televiziunilor, trusturilor de media, ziarelor si revistelor de profil, in ziua de 3 mai toti jurnalistii, reporterii, cameramanii, studentii se vor exprima LIBER despre ce vor ei cu cine vor ei. DETALII AICI!
Un reportaj audio despre un subiect controversat – Muzica Rock derulata backward are un mesaj subliminal satanist, sustine un tip Andrei din Grecia. Dovezile lui aici!
Colegii mei de la Master PMAV – FJSC (Productii multimedia si audio-video – Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii) v-au pregatit niste surprize. HAVE FUN SI vizionare placuta!
PS: ERA sa uit! VINO si tu la Voluntising2!
happiness in viziunea VOLUNTISING2!
Vrei sa schimbi Capitala!? Incepe cu tine si implicat-te! Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in Bucuresti
Ultima „mostra” presainblugi…Multumesc pe aceasta cale Valentinei Lica pentru suportul fotografic, multumesc graferului Riot si celor care vor avea rabdare sa gaseasca mesajul ascuns printre frame-uri…SUCCES!
PS: Mesajul nu sunt EU…chiar daca apare un cadru taiat intentionat la inceput material
Pentru ca revolta e bine sa o lasam celor revoltati, incepand de azi lansez o mini rubricuta despre brandurile care ne influenteaza viata zi de zi… Nu este o rubrica neaparat de marketing si nici nu se vrea o reclama gratuita pe principiul „vorbesc despre produsul asta ca sunt var cu secretara directorului regional de la concernul alimentar XYZ”… Va fi o rubrica despre marcile care ne invadeaza spatiul zilnic fara ca macar sa ne dam seama de ele, fara ca macar sa constientizam de ce le avem in casa, in contextul in care suntem bombardati zilnic de sute de mesaje de tip advertising, fie de la tv, internet, mess, metrou sau mobil… Incep cu Johson pentru ca e firesc sa incep cu un brand dintr-un loc in care ajungem toti dimineata cand vrem sa ne trezim ca sa ne spalam fata…
Nu stiu cati dintre voi stiu ca pe data de 8 iulie 2009, Johnson Baby a implinit 50 de ani de „fara lacrimi”, iar produsul e lider pe piata in produsele de ingrijire pentru bebelusi. Totusi, prezenta lui aici in „povestioara mea” e alta…
Pana acum nu am crezut niciodata ca acest sampon chiar nu irita ochii si nici nu am fost tentat sa il incerc vreodata, dar in schimb am tot folosit tot felul de „V.I.P shampoo” in materie de anti/matreata printre care si gama P&G (Head&Shoulders, Wash&Go si Pantene Pro-V), sampoane care mi-au aratat un lucru si anume: „Nu mai pune botu’ la reclame”…
Dar, intr-o zi cand trebuia sa ajung in vizita la o cunostinta am achizitionat un shampon Johnson pentru copilul cunostintei, si printr-o ironie a sortii acel sampon a ajuns la mine si folosit integral. Va spun cu mana pe inima si cu sinceritate in suflet ca am un par de nota zece si fara probleme… In concluzie, eu va recomand Johnson, chiar si numai pentru senzatia de a simti sapun in ochi si fara sa te jeneze asta… Pe maine!
Bogdan Daradan
