Am fost la evenimentul din Cineplexx Baneasa organizat de Vertical Entertainment si de partenerii sai. Vizionarea filmului
COPACUL DORINTELOR- Amintiri din Copilarie. Iar dupa vizionare am ajuns ravasit acasa pentru ca acest film e un medicament pentru suflet, un balsam pentru ego, un restart la toate acele „griji” superficiale pe care le avem în cotidian.
Un film la granița dintre realitate și fantezie, un film care vorbește despre oameni ca povești. Pentru că oamenii devin povestile pe care le citesc iar poveștile se transformă după oamenii care le ascultă. E un film pe care il vezi printre lacrimi și îl simți pana în adâncul sufletului…Nu e un film, e o poveste. E despre acei copii pentru care timpul e mai important decat orice. Pentru ei o secunda in plus aici e o clipa in minus, acolo. Acolo unde oricum vom ajunge cu totii, dar unii dintre noi nu acum, din fericire, si nu asa…
Mergeți la acest film pentru că banii colectați din vânzarea biletelor vor ajunge la acei copii care au nevoie de timp, de speranța, de iubire. Mergeti pentru ca filmul este despre Mara, o fetiță de 12 ani, bolnavă de cancer în fază terminală.
Dar Mara descopera un taram al povestilor la Casa Hospice si la copacul secular de aici gaseste un portal spre povestile copilariei ei. Va las doar un mesaj care m-a tulburat teribil din timpul filmului
,,Îmi vine să-mi trag pumni în cap cât sunt de prost, de slab pentru că nu plâng de suferința ei, plâng pentru că o să rămân singur. Și e nedrept ca un copil de 12 ani să moară înaintea mea…”
