Ratacit prin Oceanul Blogosferic, m-a prins dorul de tarm…si am ajuns intr-o peninsula, o peninsula locuita demult de amazoane…Acum am gasit acolo doar o prezenta…Dar sa lasam randurile sa vorbeasca de la sine…
„Numele meu este Atena, ştiu, un nume rar, poate frumos, prin rezonanţa lui istorică şi mitologică, poate neaşteptat, prin asocierea cu un oraş, oricum un nume greu de uitat… 🙂 Am 40 şiiii …. treaba mea de ani, cine crede ca o femeie trebuie sa-şi spună varsta corect şi precis ştie din start că greşeste… 🙂 De profesie sunt economistă, da ştiu că n-au nicio treabă cifrele cu poeziile, în afara cazului când scrii haiku… , dar uite că la mine se împacă destul de bine.
Cât despre experienţa mea în blogging, scriu din februarie 2012, am început cu proză, am virat brusc spre poezie după câteva luni şi acolo am rămas. Scriu şi advertoriale din martie 2013, am câştigat ceva premii şi sper să nu mă opresc aici. În afară de plăcerea de a scrie, mai am o activitate preferată, mai mult decât atât, o pasiune răvăşitoare… pentru grădinărit şi îngrijirea florilor în general, a celor exotice în special. Sigur, îmi place să şi călătoresc, să văd locuri noi, îmi plac şi muntele şi marea, îmi plac spaţiile largi, ce se întind dincolo de orizont…”
BOGDAN: De ce un blog numit dor de femeie?
Atena: Trebuie să încep iar cu începutul, nu am de ales, şi să vă spun mai întâi de ce mi-am făcut blog. Ei bine, de multă vreme mă bătea gândul să scriu un roman. Să nu mă întrebaţi ce gen de roman, ce subiect urma să aibă sau care erau personajele principale, că habar nu am. Eu voiam doar să scriu un roman. Fără să-mi fi bătut vreodată capul cu adevărat cu treaba asta. Şi fără ca eu să fi scris vreun rand vreodată în viaţa mea, în afară de corespondenţă de serviciu, de cereri de concediu, sau referate către conducere. Dar spuneam tuturor despre măreaţa mea intenţie.
Până într-o zi când un cunoscut m-a întrebat, de ce nu-mi fac eu un blog, să scriu acolo tot ce-mi trece prin cap, exersându-mi mâna astfel şi obţinând un feedback rapid si obiectiv. Şi cum ideea mi s-a părut perfectă, am zis… de ce nu? Şi în acea seară am şi scris primul meu articol, intitulat simplu „Eu”. Apoi, n-am dormit vreo două săptămâni la rând, pentru că nu mă puteam opri din a scrie în gând articole. Şi am rămas cu obiceiul asta…
Le scriu noaptea în gând şi apoi, ce mai rămâne, a doua zi pe blog. Niciodată nu mai ies la fel de bine ca atunci când sunt doar eu şi gândul meu, noaptea, fără niciun intermediar între noi. Dar ca să ajung şi la întrebarea ta, de ce dor de femeie… pentru că iniţial am creat acest blog ca unul destinat femeilor, cu articole motivaţionale, bazate în exclusivitate pe experienţa mea de viaţă şi pe cunoştinţele acumulate. Apoi am schimbat un pic axa, încercând să mă adresez şi bărbaţilor în egală măsură, marjând mai mult pe emoţii de data aceasta, pe sentimente şi trăiri sufleteşti. Dor de femeie adună în aceste trei cuvinte, toate visele unei femei, toate speranţele ei, de a fi iubită, apreciată, respectată, de a-şi împlini destinul de femeie ca fiică, soră, prietenă, iubită, soţie şi, mai ales, mamă.
BOGDAN: Care e muza sau care sunt muzele care te ajuta sa scrii poezii?
Atena: Poeziile mele sunt legate de trăirile mele interioare trecute sau prezente. Trăiri care, rupte de lumescul din ele, de motivul iniţial al apariţiei lor, devin esenţă pură, devin vibraţie, ritm şi … poezie. Ele sunt muzele mele, emoţiile, pozitive sau negative, nu contează. Ador să scriu despre iubire, imi place să scriu despre fericire, dar starea cea mai productivă din punct de vedere emoţional este însă tocmai nefericirea, pe care eu o consider mai profundă, capabilă să trezească în suflet reverberaţii mult mai adânci decât fericirea, pe care o percep ca fiind mult mai superficială, mai trecătoare, mai uşuratică, ca să spun aşa. Mă obsedează trecerea timpului, sau, mai bine zis, trecerea noastră prin timp, am scris multe poezii legate de acest subiect, deci şi timpul îmi este muză. Dintre anotimpuri prefer să scriu despre toamnă şi iarnă, primăvara şi vara fiind prea… roz 🙂 . Pot asocia fericirea cea superficială cu primăvara şi vara, iar nefericirea trăită poate tocmai din căutarea disperată a fericirii, cu toamna şi iarna, anotimpurile care te trimit în toamna vieţii şi te obligă să reflectezi…
BOGDAN: Între poezie si proza ce alegi si de ce?
Atena: Poezia clar. Pentru că o scriu extrem de rapid, în 10-15 minute, pe când proza îmi ia mult mai mult timp :). Nu, nu e ăsta motivul, sau nu doar ăsta. Consider că emoţiile curg mai frumos în poezie decât în proză. Poezia, deşi apartent te limitează, prin necesitatea ritmului şi a rimei (prefer rima desi am experimentat şi rima albă), în acelaşi timp te eliberează. Cu cât mai puţine cuvinte, cu atât încărcătura lor va fi mai mare. În proză tind să exagerez cu lungimea textelor (se vede cred), şi se pierde din esenţă. Poezia îmi permite să visez, să zburd, să inventez, să fac asociaţii atipice, să mă joc, să dansez, să zbor.
BOGDAN DARADAN: Şi daca tot vorbim de poezie, ai un poet preferat, o poezie preferata?
Atena: Nichita Stănescu, Cântec De Dor.
BOGDAN: Cum vezi tu legatura dintre blog si literatura!? Ne putem astepta ca in urmatorii ani sa avem poeti care sa scrie exclusiv online si care sa fie recunoscuti pentru asta? Te intreb in contextul in care mai multi artisti de muzica contemporana din ultimii ani au ales sa-si lanseze albumele direct pe internet…
Atena: Cred că nimeni nu trebuie să scrie exclusiv online. Nimic din ceea ce e exclusiv mie nu îmi sună bine. Orice scriitor cred că are datoria să publice şi pe hârtie, nu doar pe un blog, sau numai în mediul virtual. Cărţile nu pot fi înlocuite de nimic. Cărţile tipărite. Poate voi tipări şi eu cândva cartea visurilor mele.
BOGDAN DARADAN: Ce proiecte ai pentru 2014?
Atena: Sincer? Niciunul… Voi scrie în continuare, poezii, proză poate, advertoriale. Voi trimite ceva poezii la diverse concursuri, voi încerca să îmi cresc blogul, dar mai ales să mă cresc pe mine. Le voi lua pe toate exact aşa cum vor veni. Voi face tot ce pot ca să descopăr oportunităţi noi, îmi voi face planuri dacă va fi cazul. Nu cred că planurile se fac musai la început de an, ci doar atunci când există elemente concrete pe care să te poţi baza. Dar îmi propun totuşi, încă de pe acum, să mai particip la întâlniri cu bloggeri, precum a fost ce de la Gala Blog Friday 2013, unde am avut bucuria de a cunoşte mai mulţi bloggeri, pe cei de la SEO Monitor si un sponsor.
BOGDAN: Un mesaj pentru cititorii tai…
Atena: Va apreciez pe fiecare în parte. Sper să nu vă dezamăgesc.