Am scris aici de proiectul C.P.Scott, proiect care s-a incheiat in acest week-end. Felicitari pe aceasta cale absolventilor: Andrei, Nicoleta, Cristiana, Tamara, Andrada, Lorena, Liliana, Florin, Robert, Monica, Doinita, Elena si Ana Maria.
Am scris aici de proiectul C.P.Scott, proiect care s-a incheiat in acest week-end. Felicitari pe aceasta cale absolventilor: Andrei, Nicoleta, Cristiana, Tamara, Andrada, Lorena, Liliana, Florin, Robert, Monica, Doinita, Elena si Ana Maria.
O intrebare care, daca e pusă in randul oamenilor stârneşte rasul…Oare de ce? Se pare că românii nu mai au chef de cărti, jurnale sau alte lucruri asemanatoare, fie din cauza timpului limitat, fie din cauza dezinteresului.
De aceea mi-am propus sa realizez un sondaj de opinie in rândul oamenilor, pentru a vedea care mai sunt preferinţele culturale ale românilor.
Am ramas surprinsă să văd oameni care pur si simplu se amuzau când le adresam întrebari de genul:”Ce aţi citit în ultima vreme?”,”Ce carte v-a impresionat?”sau “Aveţi o carte de suflet pe care vreti sa mi-o descrieti?”. Foarte mulţi nu mi-au răspuns, semn că, fie erau prea grabiţi, fie nu ştiau ce să-mi răspundă.
Pe feţele oamenilor nu vezi decât grija zilei de mâine. Probabil, din acestă cauză, ei consideră că este inutil sa-ţi pierzi timpul citind, când ai putea sa faci ceva productiv şi în acestă poziţie se află peste 80% din cei chestionaţi.
Indreptandu-mi atenţia spre adolescenţi, am rămas uimită să descopăr că mulţi dintre ei nu au auzit de Moliere, de Victor Hugo sau Dumas, nu au descoperit pana acum scrierile acestor scriitori universali exceptionali, care mie îmi umpleau sufletul de bucurie când îi citeam. Mă uitam la ei insistent cerând un răspuns, dar mă loveam de ochi reci, indiferenţi, parcă de sticlă, care parcă-mi spuneau să-i las în pace. După aceste lucruri, vine şi întrebarea logică: “Cum să mai progresăm dacă tinerii de la care avem mari aşteptari, habar nu au de lucruri cu maximă încărcătură culturală, istorică, filosofică?”.
Schimbând întrebările, am fost dezamagită să descopăr că tinerii de liceu nu ştiau ce s-a intamplat la Alba Iulia, sau când a domnit Stefan cel Mare…Cine nu-şi cunoaşte trecutul, nu-şi poate construi viitorul….
Poate că întrebările mele au fost prea grele sau poate cultura unora e plină de lacune. Aşa că nu ar trebui sa fiţi miraţi să aflaţi că unii se mulţumesc doar cu cititul tabloidelor sau mai bine zis, cu cititul pozelor sau statusurilor de pe facebook.
Aici nu prea mai putem vorbi de preferinţe culturale, pentru că nu nu mai există aşa ceva. Poate doar in mijloacele de transport în comun mai vezi cate o doamnă in vârsta care-şi scoate din geantă o carte, citind-o cu interes, facând abstracţie de zgomotul celor din jur…Chiar dacă tinerilor li se pare ridicol, se pare că ea ştie ce inseamnă să te delectezi cu o lectură bună, să impartaşeşti experienţe frumoase şi interesante, să te pierzi intr-o altă lume.
Mai putem vorbi de preferinţe culturale? Toate lucrurile pe care le fac tinerii se pot încadra in cultural?
E trist să descoperim că ne aflăm pe o pantă descendentă pe toate planurile. E trist să ştim că ne aflăm pe locul 4 în Europa la etnobotanice. E trist să fim catalogaţi doar pentru lucrurile negative pe care le facem…e trist…dar trebuie să ne punem o întrebare: “oare nu putem fi altfel?”, “oare ignoranţa este cuvântul care ne caracterizează?”.
Mă izbesc la tot pasul de răpunsuri precum:”Nu ştiu”,”Nu am auzit”,”Nu ma interesează”,”Nu am timp”,”Nu am chef”, răspunsuri care te fac sa-ţi pierzi raţionamentul şi te provoacă să le spui in faţă că merită ceea ce traiesc, pentru că ignorând şi ei vor fi ignoraţi.
Concluzia a fost să dovedesc, incă o dată, că traim intr-o Românie care a ajuns intr-o situaţie dezagreabilă pentru că oamenii din ea o fac să fie aşa…Oameni conduşi doar de instincte primare, care ignoră regulile şi principiile, care nu-şi doresc progresul şi evoluţia…Nimeni nu poate fi scos din mediul lui dacă nu-şi doreşte acest lucru.
Noi evoluăm din punct de vedere tehnologic, mentalitatea însă, rămâne aceeaşi.
Aşadar, ca să nu închei într-o notă atât de tristă, vă spun răspunsul unui tânar de clasa a XII-a, la întrebarea:”Ce ai citit în ultima vreme?”, iar răspunsul care m-a şi amuzat, m-a şi indignat, a venit prompt: ”subtitrarea la Harry Potter”, un răspuns care la nivelul clasei a XII-a este mai mult decât jalnic.
Un reportaj realizat de Doinita STANCIU
Stefan este student la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatii “Hyperion” si i-am descoperit talentul in urma unei teme pe care am avut-o de facut si pot spune ca am ramas placut surprinsa sa aflu ca e dansator de ani buni…Face asta cu multa daruire si e chiar si instructor de dans….Vine la facultate si se declara foarte multumit si implinit ca face ceea ce-i place…Dar sa ascultam impreuna povestea lui…
Doinita: Cand ti-ai descoperit acest talent?
Stefan: Acest talent l-am descoperit la sfarsit de clasa a X-a cu ajutorul dirigintei mele Radu Mihaela. Aceasta m-a pus in contact cu Paul, si de aici a inceput toata nebunia.
Doinita: Parintii tai au fost de acord cu aceasta pasiune a ta?
Stefan: La inceput parintii mei nu stiau practic cu ce se mananca acest stil de dans, dar cu timpul vazand evolutia mea au ramas impresionati si mi-au dat tot suportul lor.
Doinita: Cand ai considerat ca este timpul sa-i inveti sa danseze si pe ceilalti, sau mai bine zis, cand ai hotarat sa predai despre dans?
Stefan: Nu pot spune ca m-am hotarat…Pur si simplu am fost chemat intr-o scoala generala. Insa dupa acea experienta am simtit cum e sa ajuti pe altii, la fel cum altii m-au ajutat pe mine in trecut. La scurt timp dupa acea colaborare, am devenit unul din intructorii scolii de dans Street Dance Romania. Din acel moment toata viata mea a luat o intorsatura de 180 de grade, deoarece am realizat ca cel mai important lucru in dans e sa cresti dansatori si din aceasta cauza ma simt onorat ca pot sa fac acest lucru.
Doinita: Cum ai ales numele trupei BlockBusters Crew?
Stefan: Numele de Blockbusters a venit ca o propunere din partea unui coleg de trupa, aceasta denumire in scurt timp fiind aprobata si de restul trupei.
Doinita: De cati ani sunteti in acesta formula?
Stefan: In aceasta formula suntem de aproximativ doi ani insa fiecare membru in parte are o experienta scenica vasta, acumulata ori in timpul unei formule mai vechi, ori in urma unor cursuri de specializare.
Doinita: Am vazut cum dansati…..sunteti uimitori….ati castigat premii la concursurile la care ati participat?
Stefan: In urma fiecarui concurs sau eveniment la care am participat am avut de castigat in primul rand experienta, ce a dus ulterior la formarea unei echipe – zic eu – destul de profesionalista. Ne putem lauda si cu ocuparea unor locuri in topurile celor mai mari concursuri de street dance din tara (ex: Locul I – concurs „Original” Bucuresti 2009, Locul III – concurs „Bounce” Satul Mare 2010, Locul I – concurs ” MyArt” Bucuresti 2010, Locul II – “Battle Zone Area” Onesti 2008 – categoria Crew Battle, Locul II – “Christmas Battle” Bucuresti – categoria Crew Battle). Una dintre cele mai recente aparitii ale noastre este cea din cadrul emisiunii „Romanii au talent”, unde recent ne-am putut bucura de atmosfera semifinalelor.
Doinita: Esti dedicat in totalitate trupei tale de dans…Nu ai intampinat niciodata greutati care sa te faca sa renunti la trupa?
Stefan: Da, sunt dedicat 110% trupei, deoarece acolo este familia mea, prietenii mei. Da, au fost si anumite intamplari care “m-au tras in jos”, probleme destul de grave de sanatate care mi-au pus in pericol cariera de dansator. Insa cu ajutorul trupei si a familiei am reusit sa uit de durere si sa pot face in continuare ce iubesc chiar daca sunt riscuri destul de mari.
Doinita: Mai ai timp si pentru tine?
Stefan: Timpul meu liber (foarte rar) il petrec dansand sau iesind afara cu colegii mei de trupa. Sau mai usor spus in cateva cuvinte, dansul a pus stapanire pe viata mea.
Doinita: De cand dansezi, care este cea mai mare realizare a ta?
Stefan: Am avut multe realizari importante, insa cele cu care “ma mandresc” sunt:
– Semifinala la Romanii au Talent
– Bounce 2011: Loc 3 la categoria Hip Hop Duo
P.S.: Nu uitati www.streetdanceromania.ro si www.blockbusterscrew.ro.
Interviu realizat de Doinita Stanciu
Daca am avea sansa sa ne reintorcem in trecut, ce am face? Am invata tot ce nu stim acum? Ne-am repara greselile facute? Ne-am face viata mai usoara? Sau pur si simplu am trai clipa, ne-am bucura de fiecare raza de soare, de fiecare fir de iarba prospat aparut, de vantul lin care-ti ravaseste parul, fara a perturba momentul zgomotul infernal al masinilor, oamenii galagiosi si grabiti…
Cum ar fi sa ne imaginam viata fara gadget-uri? Fara telefon si fara calculator? Fara retele de socializare? Poate ca am fii mai calmi, fara crize de isterie, mai relaxati si nu tot timpul pe fuga, poate ca am invata sa pretuim timpul…
Daca ne-am reintoarce in trecut, poate ca am avea curiozitatea de a intelege oamenii de cultura, oamenii care au lasat capodopere care sa ne delecteze sufletul si mintea…
Traim intr-o contemporaneitate caracterizata de cuvantul “fast”, in opozitie cu trecutul care-ti daruia toate placerile vietii, dar nu ne referim la placerile materiale, ci la cele spirituale. Chiar daca vremurile apuse nu erau atat de evoluate tehnologic, asta nu i-a impiedicat pe oameni sa inventeze, sa creeze, sa descopere…In prezent, superficialitatea este prezenta la fiecare pas…ne mai putem bucura de tot ce inseamna liniste, fericire? Cred ca raspunsul este nu; acum nu ne mai multumim cu putin:in goana dupa bani, uitam ce inseamna cu adevarat viata.
Acordati-va mai mult timp pentru ceea ce este cu adevarat important…meditati asupra a tot ce va inconjoara si bucurati-va pentru fiecare moment fericit care nu consta in bani…
Credeti ca veti reusi?Eu cred ca da, trebuie sa va ganditi doar la radacinile dumneavoastra si sa fiti mai atenti la micile detalii, care intr-adevar sunt mici, dar valoreaza mult…
Doinita Stanciu