Și…am fost să văd spectacolul Instituția. Am crezut că voi fi un simplu spectator dar n-a fost așa. Înainte de a intra în scenă am primit un Dosar cu număr. De fapt toți spectatorii au primit un dosar cu număr, un dosar cu șină. Un dosar copie fidelă 1:1 cu dosarele de la DGASPC. Doar că în interior toate informațiile sensibile precum nume, adresă, caz, erau acoperite cu marker negru. Și a început…spectacolul. Și o voce ca de copil a început să interacționeze cu tine, spectator.
Și rând pe rând au urcat pe scenă actori și alături de ei spectatori. Întâmplarea a făcut ca printre dosarele care au urcat pe scenă să fie și dosarul cu numărul meu. Și așa am descoperit nu doar că nu mai eram spectator într-un spectacol ci eram prezent în povestea unui copil instituționalizat… Ce s-a întâmplat mai departe și ce am descoperit?