In incursiunile mele zilnice pe blogosfera am gasit pe youtube un film istoric in care un blogger roman joaca rolul imparatului Carol. Va las materialul video care, desi este in limba germana imaginile sunt 100% clare!
Etichetă: Dan Patrascu
Dan Patrascu: Am o teorie veridica despre genetica Bocului
In ultimul timp am fost ocupat cu „antrenamentele” pentru Burta Jos III si alte activitati conexe. Pentru ca urmatorul post este despre politica voiam sa fac un anunt. PE 29 IUNIE PNL va omagia un om, un liberal, un geniu al istoriei – Nicolae Balcescu. Si daca tot vorbim de istorie o sa prezint in scurt rezumat un post despre istoria Bocului asa cum este vazuta ea de catre Dan Patrascu. Lectura Placuta!
Dacă zgândărim puțin prim memorie ne vom aminti cărțile de istorie din timpul liceului, mai exact manualele de istorie a românilor, unde costobocii erau enumerați printre triburile dacilor liberi, dat fiind faptul că nu au fost încorporați în Imperiul Roman. Tentativele de localizare geografică a costobocilor nu sunt tot timpul univoce, dar, în principiu, ei ocupau teritoriul Basarabiei de astăzi și o parte a Bucovinei. Până în secolul II d. Hr. au rămas și-au păstrat independența, apoi au fost cuceriți de popoarele migratoare mai puternice.
Și totuși, costobocii de ieri formează singurul trib dacic care a reușit să-și perpeteueze existența prin meandrele încâlcite ale istoriei până în zilele noastre. Mai exact, costobocii de ieri au devenit emilBOCii de astăzi. Dincolo de o ușoară schimbare a denumirii lor, există anumite trăsături fundamentale ce ne îndreptățesc să tragem concluzia că emilBOCii pe care îi cunoaștem cu toții sunt urmașii costobocilor de odioniară. Să vedem câteva caracteristici:
1. Costobocii, un trib care nu a fost încorporat în Dacia Romană, au pornit în jurul anului 170 d. Hr. un război împotriva cui nu trebuia, adică împotriva Imperiului Roman, aliindu-se cu marcomanii. În istoriografie acest război este consemnat drept: războiul marcomanic. Evident, au fost învinși, iar mai apoi romanii i-au folosit pe costoboci pentru a apăra granițele Daciei în fața vandaliilor oferindu-le bani și pământuri.
EmilBOCii de astăzi au pornit, la rândul lor, un război împotriva unui adversar cu care nu ar trebui să se războiască: poporul român. Tactica emilBOCilor este extrem de dură, tăieturile în carne vie și învrăjbirea adversarilor fiind două dintre armele de temut ale emilBOCilor care doresc să răscumpere înfrângerea strămoșilor costoboci prin câștigarea războiului. Tot de la strămoșii lor, emilBOCii au învățat și tactica oferirii de ”bani și pământuri”, care în contextul actual se concretizează prin pomana electorală. Dai un vot emilBOCilor primești un kilogram de făină!
2. Costobocii locuiau în așezări simple constituite din bordeie și locuințe de suprafață. EmilBOCii de astăzi doresc să-și ia revanșa față de strămoșii lor mutându-se la vile luxurioase și trimițând populația română la cort. Căci după măsurile emilBOCilor cortul va deveni așezământul românesc cel mai popular.
3. Costobocii lucrau ceramica manual sau cu roata. EmilBOCii nu au dorit să dea uitării preocupările strămoșilor, astfel încât îi putem vedea adesea cosind sau tricotând.
4. Costobocii foloseau monede proprii pe care le băteau în atelierele lor. Datorită emilBOCilor foarte curând și noi vom folosi exclusiv monede căci a vedea o bancnotă, fie și de 1 leu, va fi un lux de care românii nu vor avea parte.
5. Last, but not least! În multe privințe, costobocii rămân o enigmă, datorită lipsei de izvoare arheologice consistente. Totuși, cel mai cunoscut aspect îl constituie obiceiurile de înmormântare. RESTUL ARTICOLULUI AICI!
Italia a gasit solutia ANTICRIZA! Afara cu romanii…
Dan Patrascu, un „infocat” sustinator al ideilor umaniste si liberale, a postat recent pe blogul sau o serie de informatii care m-au pus pe ganduri…
Chiar daca informatia la origine are sursa Hotnews, Dan Patrascu locuieste in Italia si stie pe viu „stirea” ca sa zic asa…
Se pare ca primarul vrea sa repatrieze voluntar 3400 de romani, numai ca nu toti sunt”romani” unii se dau „romani” cand de fapt sunt „rromi”…Mai exact, primarul Italiei umbla cu cioara-vopsita ca sa fiu plastic…Despre ce e vorba!?
Administratia din capitala italiana se angajeaza sa le ofere o formare profesionala, sa le gaseasca un loc de munca la firmele italiene prezente in Romania, dar si sa le plateasca 200 de euro pe luna pentru o perioada de jumatate de an de la repatriere”, aflăm de pe Hotnews. O analiză destul de interesantă a planurilor lui Alemanno, puteti citi pe blogul jurnalistei Anne-Marie Blăjan.
Stau la Roma de aproximativ 6 ani, timp în care m-am implicat destul de activ în viața unei parohii romano-catolice de la periferia Romei, pe Viale Alessandrino. Ca în orice cartier de periferie, și în cartierul Casilina trăiesc foarte mulți români. Tot în aceeași zonă există și o tabără de rromi (italienii denumesc aceste tabere campi nomadi). Prin urmare sunt la curent atât cu condițiile de viață a acestor cetățeni români, dar și cu frica populației italienești.
Problema este complicată și depinde foarte mult din ce punct de vedere este privită. Dincolo de generozitatea aparentă a proiectului lui Alemanno, este clar că edilul Romei vrea să scape de acești 3400 de români, lucru care ar putea fi privit drept o dovadă de cinism. Încerc să mă pun, totuși, și în locul italienilor. Din realitatea unei astfel de tabere de rromi pot spune că majoritatea se ocupă cu cerșitul, furtișagurile și prostituția. Stau în comunități închise, în condiții inumane pe care și le asumă, însă, mai mult din proprie inițiativă decât din lipsa unor oportunități. Oamenii aceea nu s-au integrat și nici nu doresc să se integreze. Cititi aici restul articolului…
Dan Patrascu: E pe bune! "Gabi Golea JN-Deontolog" plagiaza fara rusine!
Jurnalul Național este un cotidian care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este unul dintre ziarele cele mai cunoscute și vândute din presa românească, iar la conducerea sa se află figuri oarecum emblematice ale presei românești, ca Victor Ciutacu sau Marius Tucă. Pe Ciutacu îl vedem adesea la televizor și mereu pozează în figura de apărător al dreptății, al presei scrise. Ciutacu se consideră un profesionist desăvârșit, drept pentru care, în excesele sale de aroganță, își asumă rolul de figură emblematică a presei românești, adică el decide ce e bine și ce e rău în presă, ce e corect sau ce e greșit.
Dar iata adevarul!
Iată ce scria Jurnalul Național cu semnatura JN:
”S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PD-L ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au o relaţie apropiată construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000”
Și iată ce scria în februarie Emilia Sercan:
„S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PDL ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au relaţie apropiată, construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000”
După cum se poate observa, aceste două fragmente sunt absolut identice! S-ar putea spune că e doar un mic paragraf și că aici s-ar fi putut strecura o greșeală involuntară, dar lucrurile nu stau chiar așa. Iată, există fragmente mult mai ample care sunt, ați ghicit, identice! VEZI AICI TOATA DOCUMENTATIA!
Dan Patrascu: KARATE LA UNIVERSITATE!
Karate-ul ca exercitiu atletic nu are absolut nicio valoare. Karate-ul veritabil este mereu dublat de o dimensiune spirituală, fără de care karate-ul nu mai este karate, ci un simplu exerciţiu sportiv care nu te face nici ninja si nici campion. Karate-ul inseamna disciplina, autocontrol, echilibru, hotărâre. Karate-ul este un drum iniţiatic pe care dacă îl urmezi, ajungi să trăieşti în armonie cu natura, tu tine însuţi şi cu ceilalţi oameni. Karate-ul nu este, nicidecum distrugerea unui duşman, ci respectarea unui adversar. Un karateka adevărat nu va fi niciodată un bătăuş de stradă, ci o persoană care evită orice fel de conflict.
Pot spune cu mâna pe inimă că, atât în sala de antrenament, cât şi în afara acestuia, membri clubului Universitatea Timisoara sunt prieteni, se respecta reciproc, se ajută la nevoie. Tocmai din aceste motive, antrenamentele clubului sunt, culmea, un moment de relaxare, de bucurie, de încărcare a bateriilor, de ieşire din cotidian. Probabil că aceasta este şi cheia succesului, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la concursurile de karate.
L-am cunoscut pe sensei Mircea Dragu acum vreo 6 ani, la un concurs care a avut loc în Italia, la Ariano Irpino, lângă Napoli. Fratele meu făcea parte din echipa clubului, motiv pentru care m-am deplasat de la Roma la Ariano pentru a-l întâlni şi a-l vedea în concurs. MI-a plăcut foarte mult modul său de abordare a karate-ului şi de armonia şi prietenia care domneau în echipă. Vara următoare când am mers acasă, am început să particip şi eu la antrenamente. Pentru a putea înţelege mai bine aceste aspecte, trebuie să vă prezint pe colegii pe care îi cunosc cel mai bine.
Să încep cu sensei Mircea Dragu, 4 dani shotokan, absolvent de psihologie. Fără îndoială, a ştiut să pună în practică ceea ce a învăţat în timpul şcolii şi în sala de antrenament, pentru că dincolo de faptul că ne este antrenor, ne-a coagulat ca şi grup. Ştie să fie exigent, dar majoritatea antrenamentelor se desfăşoară într-o atmosferă destinsă, cu multe zâmbete sau de-a dreptul râsete. Ştie să stimuleze fiecare individ în parte şi să ne facă să fim extrem de serioşi atunci când este nevoie. Dar cel mai mai important este faptul că ştie să ne insufle adevăratul spirit al karate-ului, astfel încât noi nu avem la sală niciun membru care se crede Bruce Lee şi se bate cât de des poate. Pentru toate acestea nu putem decât să-i mulţumim. CITITI AICI CONTINUAREA!
DAN PATRASCU: Prostănacul între proştii din Senat
Săptămâna trecută scriam despre PDLizarea României şi asaltul prin care PDL-ul şi marionetele sale, UDMR si (in)dependenii de Basescu, încearcă să pună mâna şi pe această ultimă pârghie de putere pe care PDL-ul nu o are în mâinile sale, în speţă instituţia Preşedintelui Senatului. Am arătat atunci că cererea independenţilor nu are absolut nicio acoperire constituţională sau regulamentară, fiind un abuz grosolan la care s-a apelat ştiindu-se că PSD – PNL nu mai au majoritate în Parlament.
PDL, UDMR şi inependenţii au cerut revocarea lui Mircea Geoană din funcţia de Preşedinte al Senatului. Această cerere nu s-a regăsit pe ordinea de zi, drept pentru care independenţii au cerut introducerea revocării pe ordinea de zi.
Un scurt excurs tehnic. Ordinea de zi a şedinţei din plen este stabilită de Biroul Permanent al Senatului (BPS) cu o săptămână în avans şi pusă la dispoziţia senatorilor. Modificarea ordinii de zi poate fi făcută doar de către BPS, de către un grup parlamentar sau de către o comisie a Senatului doar dacă există motive urgente. Propunerea de modificare a ordinii de zi este apoi votată (sau nu) în plenul Senatului în ultima zi de întrunire a plenului din săptămâna în curs. Dacă cererea de modificare primeşte aprobarea majorităţii simple, ea este introdusă pe ordinea de zi a săptămânii viitoare.
Dar ce s-a întâmplat ulterior în Senat? Mircea Geoană a anunţat că nu va supune la vot cererea de revocare a sa din funcţia de Preşedinte al Senatului, după care s-a trecut la votarea ordinii de zi care nu includea cererea PDL-istilor de revocare a preşedintelui Senatului. În această formulă, ordinea de zi a fost respinsă, întrucât senatorii PSD şi PNL sunt mai puţin numeroşi decât senatorii PDL, UDMR şi independenţi, atâta timp cât aceştia au primit întăriri de la centru.
Ceea ce nu înţeleg este următorul lucru. PDL-ul il poate schimba fara probleme pe Mircea Geoana urmând regulamentul. Astazi s-ar fi putut propune in plen introducerea pe ordinea de zi de lunia viitoare revocarea lui Mircea Geoană. Această propunere ar fi fost votată, căci Geoană era obligat de regulament să o supună la vot, iar luni s-ar fi votat liniştit pentru revocarea eternului perdant. Totul s-ar fi petrecut regulamentar şi fără circ. Dar PDL-ul a ales varianta circului ceea ce denotă că nimeni din PDL nu a citit Regulamentul Senatului sau, mai rău, că regulamentul este cunoscut dar se preferă circul.
Acum ne aflăm în situaţia în care nici Geoană nu încalcă regulamentul dacă nu supune la vot introducerea imediată pe ordinea acestei zile revocarea sa, dar senatorii au voie, la rânul lor, să voteze sau nu ordinea de zi propusă de BPS şi comunicată lor încă de săptămâna trecută.
Se întâmplă în Italia! Trei directori GOOGLE fac puşcărie pe motiv…
Am aflat şi eu de la un blogger ştirea asta, şi pentru că vine tocmai de la „mama ei de acasă”, am să o las şi eu aici să curgă, urmând ca eventualele comentarii să le faceţi voi…
Judecătorul italian Oscar Magi este primul magistrat din lume care condamnă un responsabil Google la închisoare sub acuzaţia de violare a sferei private. Procesul a fost intentat în anul 2006 după ce pe portalul Google Italia a apărut un clip filmat în care mai mulţi adolescenţi şi-au înjurat şi bătut un coleg cu dizabilităţi.
Filmul a fost disponibil pe Google în perioaa mai-noiembrie 2006, fiind unul dintre cele mai vizionate materiale la secţiunea “cele mai haioase clipuri”. La acea vreme tinerii au fost identificaţi, judecaţi şi condamnaţi la 10 luni de muncă în folosul comunităţii.
Sentinţa judecătorului Oscar Magi a creat o veritabilă răscoală în blogosferă, dar şi un conflict diplomatic. După pronunţarea sentinţei, ambasadorul SUA în Italia, David Thorne, a declarat că “SUA rămân consternate în faţa unei asemenea decizii, deoarece libertatea internetului este una dintre componentele fundamentale ale democraţiei”, informează ANSA.
Bloggerii văd în această sentinţă un atentat la libertatea de exprimare în spaţiul internautic. Bloggerul italian Lukather recunoaşte că apariţia unui astfel de clip pe Google nu este deloc plăcută, dar singurii care trebuie să răspundă în faţa legii pentru acest incident sunt cei care s-au dedat la asemenea gesturi şi au încărcat clipul pe Google. De altfel, reacţia oficială a conducerii Google a mers în aceeaşi direcţie, consierând că directorii Google din Italia nu au nicio vină, având în vedere că au eliminat clipul la scurt timp dupa ce au fost notificaţi de către poliţie de existenţa lui.
Fără îndoială, sentinţa îndreptată împotriva directorilor Google din Italia va provoca o amplă dezbatere asupra libertăţii de exprimare în spaţiul internetului. Deja s-au delimitat două tabere distincte. Cei care sunt împotriva acestei sentinţe susţin că avem de a face cu un atentat la democraţie, în timp ce procuorii italieni sunt de părere că libertatea de exprimare nu este mai presus decât demnitatea umană. (Posted by Dan Pătraşcu)
Si acum revin eu cu intrebarea: De unde începe şi unde se termină libertatea pe ONLINE şi dacă nu se termină, e normal să nu aibă LIMITE????
Vă las pe voi….
Între prostănacul violet şi gherla roşie cu accente de Zimbabwe
Ce te faci cand protanacul nu e chiar asa prostanac? Aceasta este o intrebare la care ar trebui sa reflecte cei inregimentati sub culoarea rosie a unui partid de centru-stanga ce pare a se afla in pragul autodistrugerii.
Dupa alegerile din 6 decembrie 2009 si trezirea lui Mircea Geoana din betia unei victorii nedigerate inca, majoritatea comentatorilor politici au considerat ca zilele sale in fruntea PSD-ului ar fi numarate. Lui Mircea Geoana i s-a pus eticheta de prostanac si cu asta multi psd-iti au crezut ca problema este transata, iar Mircea Geoana isi va face curand bagajele.
Din pacate cred ca prostanacul i-a surprins pe inteligentii aroganti din PSD si a stiut sa-si joace cu abilitate toate cartile de care dispunea. A venit cu idei noi in ceea ce priveste organizarea Congresului din 20 februarie, idei profund nestatutare, dar care au mers exact acolo unde orgoliul baronilor este cel mai sensibil: puterea.
Geoana a stiut ca are doi oameni de incredere: Liviu Dragnea si Marian Vanghelie. Prin noile schimbari propuse de Geoana, atributile secretarului general ar urma sa creasca, mangaindu-l cu aceasta pe Liviu Dragnea care, initial s-a gudurat la picioarele lui Geoana simtind ca pare a fi un loc caldicel.
Dar lucrurile s-au precipitat. Adrian Nastase, vazand ca PSD-ul devine din ce in ce mai mult un partid nedemocratic, si-a retras candidatura, mentionand pe blogul sau si motivele aferente.
– data Congresului Extraordinar a fost astfel stabilită încât să nu poată avea loc o dezbatere autentică în interiorul partidului;
– organizatorii Congresului sunt deopotrivă şi candidaţi (arbitri şi jucători în acelaşi timp);
– normele de reprezentare a organizaţiilor judeţene nu sunt representative;
– Eliminarea din rândul delegaţilor a membrilor PSD consideraţi a fi „incontrolabili”.
Dar comicaria nu se opreste aici. Marean zis a lu Vanghelie l-a bagăt în p…a pe Geoană cu tot cu urechile lui aşa că…iata-ne ajunsi si la finele acestei mici povestioare cu aer rosu si iz de mucegai.
Pana la urma, prostanacul tot prostanac ramane si s-a vazut nevoit sa plece iarasi la petit prin tara, acum cand Congresul bate la usa. Geoana ii peteste pe toti, dar mireasa cea mai dorita ar fi Cristian Diaconescu, acesta ezitand totusi sa-i acorde mana unui Mircea Geoana care si la Congres este foarte posibil sa se culce presedinte si sa se trezeasca cu geamantanele afara.
Citeste aici postul complet pe DAN PATRASCU.eu
Un film românesc, o altă Românie, acelaşi prezent animalic şi violent…
Acum vreo trei ani lucram pe platoul di filmare la Imperium der Paepste, un documentar german despre institutia papala in timpul Renasterii, dar despre aceste experiente am povestit deja. In acele zile m-am imprietenit cu Constantin Dita, un actor foarte talentat din noul val, care imi spunea atunci ca va lucra la un proiect prin care ar urma sa se realizeze un film despre rezistenta anticomunista din Muntii Fagaras. Am ramas foarte placut surprins ca avea sa se faca un film pe aceasta tema si care sa aibe in centru figura lui Ioan Gavrila Ogoranu si Grupul Carpatin Fagaras. De atunci am tot asteptat aparitia acestui film.
In cele din urma, asteptarea a luat sfarsit intr-un fel, caci filmul a fost lansat in premiera la Festivalul de Film de la Berlin, vineri 12 februarie, sub titlul Portretul luptatorului la tinerete. Filmul a fost regizat de Constantin Popescu Jr., iar Constantin Dita il interpreteaza pe Ioan Gavrila Ogoranu. Din distributie mai fac parte: Alexandru Potocean, Mimi Branescu si Nicodim Ungureanu.
Cum era de asteptat, tematica filmului a fost probabil prea neinteresanta pentru a reusi sa stranga un buget rezonabil, astfel incat regizorul a trebuit sa se descurce cu un buget extrem de redus. Filmul trebuia sa apara in toamna anului 2009, dar din motive tehnice datorate si unor probleme financiare, lansarea filmului a fost amanata. AFLATI AICI POVESTEA ACTIUNII FILMULUI!
Post by Dan Pătraşcu
LA UMBRA MARELUI URSS…
In ultima vreme, atentia mijloacelor romanesti de informare in masa s-a indreptat aproape excesiv catre problemele de care sufera politica romaneasca, respectiv viitoarele congrese din PSD si PNL sau modul regretabil in care Basecu si Boc inteleg sa conduca tara. In prim-planul dezbaterilor de saptamana trecuta s-a aflat problema pensiilor, la televizor au aparut mari actori ajunsi la varsta batranetii care au plans in direct si in exclusivitate pentru a sublinia injustitia pe care guvernul marionetei Boc se chinuie sa o justifice prin imaginile poetice ale domnului Vladescu, a carui texte cred ca sunt scrise de Dan Bittman.
Dar, dincolo e toate, mass-media romaneasca a trecut aproape in totalitate cu vederea o problema care poate deveni mult mai amenintatoare, respectiv turul al doilea din cadrul alegerilor prezidentiale din Ucraina, care a avut loc pe 7 februarie. Rezultatul alegerilor are sa schimbe intreaga configuratie geostrategica in Europa Centrala si de Est, in zona Caucazului si in zona Marii Negre.
Citeşte aici articolul complet…
Autor: Dan Pătraşcu