Preambul…fals/preambul…
spatiu infim de infinit
mi-am asezat sufletul pe o petala de trandafir,
n-a fost doar alegerea mea, Universul mi-a soptit in atomi…
si am ramas sa ascult pana in ultimul ceas
cum eterul se topeste in vis, iar timpul arde mocnit in adanc…
Dacă aș începe să vă vorbesc despre Non/Eu,despre QWYZ, despre Boss, despre un anumit Bogdan, probabil că nu ați înțelege nimic. Bine, eu plec de la premisa că mă înțelegeți, că mă cunoașteți, că aveți idee cine sunt, cum sunt. Paradoxal și eu am impresia asta despre mine, numai că, din clasa a-X-a până acum am învățat să scriu intrinsec-extrinsec și nu invers. Ce înseamnă asta!? Înseamnă că eu nu mai pot, sau nu mai vreau să scriu construind o casă din exterior.
Citește în continuare „Confesiuni spre Mine – Prolog – PERSONAJ cu urechea metamorfica taiata!”