Raluca Petre-Șandor este o tanara studenta ce are la activ doua facultati: Facultatea de Stiinte Politice, sectia Franceza, Universitatea din Bucuresti si Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, Universitatea din Bucuresti. La doar 21 de ani, Raluca stie secretele artei origami si furoshiki, iubeste dansul si calatoriile si nu se da batuta. Nu-i place trezitul de dimineata, dar ceea ce o diferentiaza de ceilalti studenti este experienta ca trainer in LMT. Ce inseamna LMT si cine este Raluca vom afla impreuna…
Reporter: De cand esti implicata in LMT?
Raluca: LMT sau Liderii Mileniului Trei m-a atras din 2006, când am inceput să iau parte la program ca simpla cursantă. In 2007 am ajuns trainer, iar in octombrie 2008 mi-am luat acreditarea CNFPA.
Reporter: Ce te-a determinat sa vrei sa fii parte din LMT?
Raluca: Recunosc că la inceput curiozitatea. Unul dintre trainerii „cu vechime” in LMT, Laura Canov, a făcut o prezentare în liceul meu si m-a uimit cât de mult ii placea ce facea si am vrut sa văd dacă acest program mă poate „transforma” si pe mine asa. Ulterior, în 2007, am intrat si in Clubul LMT pentru a ajuta la organizarea primei editii a Branding Romania. Si m-am indragostit de lmt-isti, de credinta lor că putem schimba lumea si le-am rămas alături.
Reporter: Daca ar fi sa ne raportam la Occident, care ar fi asemanarile sau deosebirile dintre elevii de liceu de acolo si cei de aici?
Raluca: Experienta mea în Occident are legătură cu studiile universitare însă, din câte am citit si din câte am discutat cu cei din afară privind studiile de liceu, consider că diferenta majoră între elevii nostri si ai lor este reprezentată de viziunea asupra materiilor. Cu alte cuvinte, elevii din străinătate au o arie mult mai largă de materii din care să îsi aleagă ce îi interesează si ce le place, dovadă că se implică mult mai mult. Elevii de liceu din România sunt mai constrânsi de materii si de dorinta de a lua note cât mai mari fără neapărat ca notiunile respective să le rămână în minte.
Reporter: Pentru ca tot s-a vorbit la Olanesti de Branding Romania si de proiectul „Romania pe bune!”, cum vezi tu actualul sistem educational si care crezi ca sunt cele mai mari lacune ale sale?
Raluca: Probabil că putem auzi în fiecare tară că „X lucru nu functionează”. Nu am să fiu atât de radicală pentru că există multe aspecte ale sistemului nostru educational care sunt bune – de aceea mari companii din afară recrutează studenti si masteranzi de la noi, nu-i asa? În ceea ce mă priveste, consider că cea mai mare lacună a educatiei din România este faptul că nu se concentrează asupra nevoilor elevului. Profesorul intră în clasă, predă ce trebuie predat (că doar asa scrie în curriculă) si pleacă, fără a discuta cu elevii (nu spun că aceasta este situatia pentru toti profesorii…!). Mare parte a materiilor nu sunt înnoite în functie de schimbările din tara noastră, în functie de realitatea cotidiană si de necesitătile elevilor. În plus, pentru a avea un sistem educational bun, este important ca profesorii să se simtă motivati, să fie specialisti în domeniul lor si să fie buni pedagogi. Cunosc foarte multi profesori foarte bine pregătiti care, din păcate, au decis să părăsească sistemul educational din cauza banilor si pentru că nu au putut să îsi desfăsoare cursurile asa cum ar fi vrut – mult mai interactiv.Reporter: Si daca tot am vorbit de liceu, elevi si profesori, ce amintire amuzanta ai din perioada liceului?
Raluca: Liceul este, cred eu, pentru toată lumea, o perioadă minunată. Nu exista zi fără să nu ne amuze ceva, fără să ne simtim bine în colectiv, fără să zâmbim poznas când un prof. mai gresea… Îmi amintesc de excursii, de aniversări (când ne băteam cu friscă)… si acum că mă gândesc mai bine, cred că printr-a zecea, de Halloween, am împodobit clasa cu dovlecei luminati, am stins toate becurile (aveam cursuri după-amiază) si ne-am ascuns… iar când a intrat profa în clasă, a crezut că am plecat toti. Surpriză – ne-am ridicat toti si am început să râdem în hohote, în frunte cu profa.
Reporter: Un mesaj pentru tinerii care inca nu au avut curajul sau intrazneala sa se implice intr-un ONG
Raluca: Vreti să simtiti că ceea ce faceti contează? Să găsiti prieteni grozavi cu care să împărtăsiti aceleasi pasiuni? Atunci, ce mai asteptati?
Bogdan DARADAN