Valentina Boldurescu are 21 de ani și s-a născut dincolo de Prut, în Chișinău, acolo de unde poeziile lui Grigore Vieru plecau de acasă și se întoarceau…acasă. Valentina este dansator, coregraf, studentă la actorie, anul III, UNATC și recent am descoperit-o datorită spectacolului Casting pe Broadway care se joacă la Teatrul în Culise.
Moldova trece, în prezent, printr-o perioadă destul de specifică, chiar unică pentru parcursul său istoric modern. Sute de mii de moldoveni sunt plecaţi sau au fost la muncă peste hotare.
Mulţi dintre cei care au revenit casă, ori intenţionează să o facă, şi-au satisfăcut, în mare parte, nevoile de consum, am în vedere procurarea de obiecte pe termen lung de utilizare – locuinţe, electro-casnice, automobile etc., iar acum se gândesc serios cum să iniţieze o afacere proprie, care să-i asigure un venit stabil.
La o afacere proprie se gândesc şi unii din copiii rămaşi acasă, care primesc cu regularitate bani de la părinţii aflaţi într-o ţară străină.
Sunt momente în viață când ne dorim o schimbare majoră și vrem să ne mutăm într-o țară străină, sau într-o țară vecină din proximitate. Sau, de ce nu, poate vrem să schimbăm continentul și să ne mutăm în America. Următorul material este strict cu rol informativ și vă prezintă câteva aspecte legale de care trebuie să țineți cont dacă vreți să vă mutați cu domiciliul și să lucrați într-o altă țară. Documente de care aveți nevoie, sume de bani pe care trebuie să le dețineți și alte aspecte de natură socio-economică.
Citește în continuare „Cum se obține permisul de ședere în SUA, în țări din UE și Republica Moldova”
[yasr_overall_rating size=”large”]
Și la început a fo
st orzul. Și orzul creștea așa cum crește grâul și porumbul, doar că orzul ascundea în el acel ceva pe care mai târziu oamenii acelor vremuri l-au numit „efectul clipei”. Dar orzul fără hamei nu avea sens așa cum căruța fără roți și fără cai e inutilă.
Și amestecul lor cu apa cea mai pură și apoi compoziția lăsată la dospit au născut – BEREA.
Poveștile sunt făcute să fie povestite, dar sunt povești pe care trebuie să le guști înainte de a le asculta, și o astfel de poveste e povestea berii. Se spune că oamenii fac umbră Terrei de mai puțin de 2000 de veacuri, iar în primii 19.000 de ani s-au ținut de chestii extrem de banale cum ar fi supraviețuirea.
Partea interesantă este că în jurul anului 10.000, undeva în Nordul Africii, Egiptul de astăzi, apărea o altă băutură care nu avea gust de apă și nici nu era inodoră și incoloră – BEREA.
Istoria acestui lichid auriu se scurge precum spuma pe tricouri de la Ghilgameș la Ramses, la piramidele de la Gizeh, la Imperiul Roman, orgiile lui Cezar până la mănăstirile călugărilor berari. Iar în acest crâmpei de istorie apare și România și berea LUTHER…
Elena caLANCEA. Nu intamplator am scris numele ei asa. Elena, un suflet nobil, un suflet sensibil, nascut peste Prut, la 40 km de Chisinau, Elena a aparut pe lume intr-o zi cu gust – 23 august. Elena este o fire ca Lancea, cum ii spune si numele, pentru ca a invatat sa se caleasca singura asa cum fierul se transforma in otel, in varf de lance, a invatat sa fie puternica si sa ascunda in spatele zambetului ei de copil inocent un caracter puternic si razboinic precum Elena din Troia…
Iubeste frumosul in orice forma il gaseste, in flori, in oameni, in cladiri, in parfumuri excentrice sau exotice si in fiecare fotografie pe care o face, apasarea de buton mai transmite ceva acelui aparat de fotografiat, mai poarta cu el amprenta unui suflet adanc de emotii, ganduri, trairi si sentimente. Si asta nu e tot, e doar inceputul unei povesti parfumate…
Citește în continuare „Elena caLANCEA: Sufletul ei, parfum pentru betie de simturi si idei”
In ultima perioada am fost prins in mai multe proiecte si sunt prins in continuare in mai multe proiecte…Dar joi, 27 martie, mi-am facut timp pentru mine si pentru tara mea -Romania…Alaturi de fratii mei de la Actiunea2012 si nu numai am dansat Hora Unirii la fantana de la Universitate si am lansat lampioane tricolore spre eter…
Vremea a fost racoroasa, vantul a batut si el in anumite momente mai tare decat de obicei, dar caldura celor care au participat la eveniment si entuziasmul a sters intr-un fel, orice urma de tristete…
Am vazut televiziuni care au scris ca n-am fost multi…Poate ca asa a fost…Dar dintre cei care au fost, va garantez ca au fost cei care conteaza, cei care inteleg ca Romania e pregatita sa-si primeasca fratii si surorile acasa, e pregatita de Unirea pe care unii dintre noi o asteapta de atata timp, ideal pe care o parte dintre noi l-au primit ca pe o stafeta de la parinti, de la bunici…
Pentru cei care nu stiu, la aceeasi ora, in alte 40 de orase din tara si din Basarabia s-au inaltat lampioane tricolore…
Au rasunat ca un ecou glasurile romanilor in puncte precum: Alba-Iulia, Arad, Pitești, Bacău, Bălti , Botoșani, Brăila, Bârlad, Brașov, Buzău, Călărași, Reșița, Cluj-Napoca, Chișinău, Galați, Giurgiu, Târgu-Jiu, Petroșani, Iași, Drobeta Turnu Severin, Târgu-Mureș, Nisporeni, Orhei, Balș, Ploiești, Zalău, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tulcea, Râmnicu-Vâlcea, Vaslui, Adjud, Aleșd, Craiova, Urziceni, Oradea, Bistrița, Petroșani si Piatra Neamț.
Am fost placut surprins de cat de mica e Romania Mare pentru ca m-am revazut cu romani de aici si dincolo de Prut…Una dintre surprize a fost Iulia Modiga de la InfoPrut pe care n-am mai vazut-o de la intalnirea din 2011 de la Cernauti…
Mi-a povestit ca are interdictie de a pasi in Bucovina din Ucraina, ca n-are dreptul sa calce pamantul romanesc de la Cernauti, i-am povestit si eu despre abuzurile autoritatilor care te obliga, daca esti roman sa ai la tine 300 de euro cash si sa declari din timp scopul vizitei, durata, adresa unde vei dormi si persoana care te va gazdui…
Dar sa lasam lucrurile amare deoparte…M-a bucurat revederea cu Madalina Hrituleac, cu George Simion si Sanda Cojocaru, m-a bucurat momentul inaltarii lampioanelor si m-am bucurat ca al meu lampion s-a inaltat pana in adancul boltei ceresti…Eu sper ca in clipa in care s-a stins, sper ca s-a stins undeva peste Prut si ca a ZBURAT de ACASA…ACASA…!
Inchid acest articol cu un cantec drag mie si sper ca si voua interpretat da un roman din Balti – Dragos Galbur!
O cheama Angela Vescu, are 20 de ani, dar prietenii o striga ca-n piesa celor de la Rolling Stones – Angie…Viata nu s-a purtat cu manusi cu ea si a calit-o si astazi pare mult mai matura in momentele ei intense de pe scena…Adevarul este ca nici n-ar putea sa para altfel atunci cand alege sa cante piese extrem de grele precum Read all about it sau My kind of love…
Angel a facut 7 ani de studii muzicale la un liceu din Chisinau. Acolo a invatat cu pasiune sa cante la pian si si-a dezvoltat corzile vocale. In prezent este studenta la Bucuresti la Facultatea de Arte, specializarea Actorie.
Pentru Angela teatrul a fost si este o mare dragoste , una imensa, o stare care naste in ea emotii capabile de orice.
Acolo, pe scena facultatii de actorie, se renaste totul in mine, dorinta de viata, dorinta de a iubi scena mai mult ca orice! Actoria e un lucru minunat si nu regret ca ma aflu acum in bratele ei. E o adevarata arta sa intri in contact cu scena, si sa pastrezi viu acel contact oricum…
Mic copil fiind, Angela obisnuia sa se ascunda in salile de teatru goale unde admira linistea spectacolului, fara actori, fara spectatori, si traia intens euforia, nebunia, dragostea, odata cu actorii cand mergea la spectacolele lor. Si cum si muzica este un copil al artei, Angela a inceput sa combin jocul actoricesc cu melodiile ei preferate.
Actoria face parte din muzica si invers…Nu este suficient sa canti bine sau sa ai un fizic atragator, ca sa fii cantaret! Trebuie sa fii un actor si actor, un actor care stie sa dea publicului ceea ce ii lipseste, ceea ce cere sufletul lor…Gesturile, mimica, atitudinea, improvizatia ..toate sunt ramuri ale actoriei, si o interpretare adevarat artistica a unei piese nu este posibila fara termenii enumerati …
Cand nu joaca teatru si canta Angela se relaxeaza la pian. Este instrumentul capabil sa-i trateze furia, negativitatea, tristetea, sau alte stari sufletesti, iar in locul lor, claviatura pianului ii aduce in adanc fericire, implinire si dragoste.
Este extraordinara senzatia sa fii una cu pianul, cu sunetul lui. Este incredibil de frumos sa poti crea o muzica, doar apasand pe niste clape…Un tratament minunat. Pianul este o terapie !
Dar farmecul acestor randuri de abia acum se contureaza…Sa urmarim impreuna un interviu…sensibil…
BOGDAN: Am avut sansa sa te ascult in clubul Mojo. Timbrul tau vocal pare lucrat. De cat timp canti?
Angy: Cand eram mica, aveam 5 ani si am gasit un recorder, unde mi-am inregistrat vocea mea, imi amintesc ca atunci cantam o piesa semnata Britney Spears oops I did it again…. . Tata mi-a gasit inregistrarea si a inteles ca vocea mea e un miracol. Anii au trecut si pe la 15 ani am participat la un concurs televizat in Romania, si am trecut cu succes de toate cele 5 etape. Publicul romanesc m-a primit cu drag si caldura si am simtit ca acolo e locul potrivit pentru mine sa evoluez in cariera muzicala. Am ramas sa traiesc la Bucuresti. Am batut la usile multor studiouri in capitala Romaniei. Persoanele care m-au audiat m-au placut enorm si ma asteapta sa colaboram cu prima ocazie, insa, eu vreau sa incerc sa fac primii pasi singura. Acum urmeaza sa imi creez o trupa acustica si sa cant prin pub-uri si cluburi ca sa reusesc sa imi adun finantele necesare pentru a aparea pe piata romaneasca. Am muncit si continui sa muncesc pentru a fi un adevarat artist. Si ma rog la Dumnezeu sa am sanatate si sa arda mereu in mine dorinta de a evolua si de a canta cum cant si azi…
BOGDAN: Mai stii cum a fost prima data pe scena? Unde s-a intamplat asta?
Angy: Daca imi amintesc bine, in clasa I a fost un concurs musical la scoala… Mi-am ales piesa Asereje de Las Ketchup… si cand am urcat pe scena, ma simteam o adevarata vedeta…o stare fenomenala, de parca eram la concertul meu solo… a fost super bine, de acolo mi-a venit dragostea pentru muzica, pentru scena… acolo prima data am simtit ca iubesc sa fiu admirata, aplaudata si mie la randul meu mi-a placut sa transmit o bucurie pubicului… Acest moment nu o sa-l uit niciodata…
Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca stiu de unde am acest talent…Am crescut intr-o familie unde muzica a rasunat mereu in toata casa. Sunt fiica unui muzician, mai exact instrumentistul si vocalistul Sergiu Vescu. Am invatat de la tata ca un interpret trebuie sa fie capabil sa interpreteze mai multe genuri de muzica, sa-si largeasca orizonturile, talentul si sa munceasca asupra mai multor genuri muzicale. De la 13 ani obisnuiam sa cant la ceremenii si botezuri, si acolo mereu era loc pentru muzica de tot felul. Si am invatat sa cant muzica populara, estrada autohtona si ruseasca, blues , jazz etc. Ma adaptez foarte usor oricarui gen muzical si asta este minunat…
BOGDAN: Care sunt piesele care nu lipsesc niciodata din repertoriul tau…
Angy: Daca vorbim de karaoke ,HIT THE ROAD JACK,…este cea care o cant mereu…la fel nu lipsesc nici Valerie si Back to Black de Amy Winehouse… Si ca sa dau nastere unei atmosfere frumoase in clu , cant Bad Romance de Lady Gaga… sunt multe piese care sunt oarecum obligatorii cand merg la karaoke: ))
BOGDAN: Cum arata viata personala a unei vedete in devenire. Si-a gasit Fat-Frumos-ul sau inca il cauta:)?
Angy: Momentan sunt SINGLE si ma simt bine…pentru ca toate se intampla cand trebuie sa se intample… Acum vreau sa fac muzica, ea e dragostea mea cea mare…dar, evident, ca va veni si momentul cand o sa apara si barbatul ideal pentru mine. Nu stiu daca am iubit vre-o data, dar as vrea sa traiesc acest sentiment…Astept un barbat cu suflet mare, curat si sincer…pentru ca , din pacate, am avut ocazia sa cunosc doar barbati care mi-au lasat un gust amar in suflet, dar inca mai cred in bine … !
7. Un mesaj pentru tinerii care n-au curaj sa urce pe scena in cluburile de karaoke
Angy: Eu percep karaokele ca pe un loc unde trebuie sa te simti bine…. Sa ai libertate, sa dansezi, sa canti… Viata este plina de griji si probleme.. Cand mergem la karaoke, trebuie sa urcam pe scena cu tot curajul, indiferent ca stii ca nu canti bine…u should have fun… Majoritatea oamenilor care merg la karaoke, se tem sa fie judecati pentru cum au cantat….dar… eu cred ca mult conteaza dispozitia cu care iesi pe scena …nu si cat de bine sau rau ai cantat. HAVE FUN PEOPLE…cat sunteti tineri…:)
Si acum, cireasa de pe tort, un clip de senzatie…
Armonia, ritmul și melodia formeaza ceea ce numim noi – “muzică”. Pentru Marieta Pitel din orasul Chişinău, notele şi piesele muzicale înseamnă totul. Deşi are doar 17 ani şi este eleva abia in clasa a 10-a, Marieta se mîndreşte cu o multime de premii, atît în cadrul concertelor naţionale cît şi a celor internaţionale. Prima evoluare în scena a avut-o la vîrsta de 9 ani, atunci cînd a participat la concursul “De la 5 la 10”, unde a obținut locul I. Talentele şi vocaţiile muzicale i-au fost remarcate de pe atunci, astfel din 2005 pîna în 2008, mica cîntareaţa activeaza în ansamblul de muzica pentru copii “Do Re micii”.
“Au fost trei ani nemaipomeniţi. Eram ca o adevărata familie. Împreuna am avut numeroase piese, videoclipuri și participări la diferite concursuri din capitală. De asemenea cîntam şi solo, asfel la concursul “Ploaia de stele ”(2007)obţin locul I”. Ne marturiseste mica vedeta.
Sunt deja patru ani de cînd Marieta studiaza în Liceul Mihail Berezovski.Aici ea a îndrăgit vioara şi pianul. A lăsat Do Re micii în urmă și s-a împritenit cu ansamblul “Lacrimosa” , iar în 2009 pleacă într-un turneu în Spania. ” Au fost clipe de neuitat. Zilnic aveam concerte în diferite orase ale Spaniei.Aveam piese atît coral cît și solo.” Pe lînga colaborarea în cor, Marieta fecventează şi orele de canto la studioul Rav Studio, profesor Dragos Buga. Materialul complet pe onlinestudent.ro!
Autor: Daniela Hadei
Am fost recent invitat in cadrul proiectului ARC 2011 si in cadrul Scolii de Vara de la Sulina s-a discutat destul de aprins despre manualele de Istorie ale Romanilor si situatia lor din Basarabia. Vlad Durnea s-a exprimat cu privire la acest subiect, senatorul Viorel Badea si Eugen Tomac au adus argumente in aceasta directie, iar Dan Dungaciu a acordat un interviu publicatiei online basarabeni.ro, intr-o completare a afirmatiilor presedintelui Traian Basescu care a condamnat gestul AIE de la Chisinau cu privire la manualele de istorie.
Prin urmare, eu propun spre dezbatere Structura Manualului de Istorie a Romanilor de Pretutindeni. Ce vreau prin acest demers!? Vreau sa se vada ca noi, asa cum spunea Natalia Ciobanu si Bogdan Gavrila, suntem elitele de acum, suntem elitele din 2020. Nu putem sa vrem sa devenim oameni politici daca nu incepem de azi sa ne construim ca politicieni. Nu putem sa devenim lideri de opinie daca nu ne exprimam acum. Nu putem sa avem credibilitate in societate daca nu ne castigam de azi credibilitatea indiferent ca vom deveni oameni politici, activisti in ONG-uri, profesori, doctori, ingineri sau jurnalisti. Prin urmare, vreau ca fiecare dintre voi sa vina cu o propunere de structura de Manual de Istorie care sa se adreseze atat romanilor din teritoriile actuale ale Romaniei, cat si romanilor din Diaspora din regiuni precum Basarabia, Bucovina, Timoc si altele. Nu putem sa lasam lucrurile doar in mana autoritatilor. Cineva se plangea la Scoala de Vara ca degeaba depune eforturi Statul Roman de a oferi Manuale de Istorie a Romanilor tinerilor din Basarabia cand nu sunt profesori care sa predea. Eu va intreb? Ati avut nevoie de profesori sa descoperiti primul sarut? Ati avut nevoie de profesori sa invatati sa iubiti, sa va indragostiti? Ati avut nevoie de profesori ca sa va traiti tineretea cand dansati pe plaja? Prin urmare, asa cum ati invatat singuri de la viata cum sa va traiti viata, de ce sa nu invatati singuri sa va cunoasteti propria istorie, propria identitate. Mai mult decat atat. Avem facebook, avem skype, avem twitter. De ce nu am cauta sa invatam de la jurnalisti, de la istorici, de la oameni politici care sunt deschisi spre web 2.0? Asa cum folosim facebook ca sa urcam fotografii cu noi, haideti sa folosim facebook-ul pentru a REVOLUTIONA cu adevarat comunicarea. Sa dezbatem si sa cream primul Manual de Istorie a Romanilor de Pretutindeni. Fiecare din voi, roman din diaspora oriunde ar fi ea, cunoaste mai bine decat restul istoria propriului loc…Astept un semn de la voi pentru ca istoria ne-a invatat ca in fiecare zi putem scrie ISTORIE…
Stiu ca poate parea acest demers utopic si pur idealist…Dar tot utopica a fost si ideea ca omul poate sa zboare pana a aparut Traian Vuia…Tot utopica a fost si prezenta OMULUI pe Luna, pana cand nu s-a nascut Conrad Haas pentru ca trebuie stiut ca Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Racheta spaţiala cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy”) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550‑1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr‑un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…informatii complete aici Prin urmare, daca romanii de atunci au putut putem si noi!
P.S.: Un cantec cat o istorie…
Sincer, eu, ca roman, vreau ce vrea si Filat. Pe bune! Vreau sa schimbe „Istoria Romanilor” in Istorie, DAR…inainte de a face acest lucru, vreau ca domnia sa, ales de poporul basarabean sa duca Republica Moldova in U.E., sa se duca binisor la Starea Civila si sa isi schimbe buletinul iar in locul numelui domniei sale sa treaca simplu…OM. Prenume: OM…Nume: Barbat.
Mai mult decat atat, Banca Nationala a Republicii Moldova, sa devina banca, Prutul sa devina rau, Chisinau sa devina CAPITALA, Eminescu sa devina poet si Grigore Vieru…cetatean.
Nu pot sa cred ca un om care ar trebuie sa reprezinte Alianta pentru Integrare Europeana, care ar trebui sa duca demersuri pentru intarirea identitatii nationale, vine cu o asemenea prostie. Istoria Romanilor nu e o materie ca Fizica. Fizica se studiaza universal. Legile ei sunt universal valabile fie ca suntem in China sau Ecuador.
Dar istoria nu e o materie este cartea de IDENTITATE a unui popor…Ii aduc aminte lui Filat vorbele unui domnitor dintr-o istorie…
„”Moldova nu e a ta, nici a copiiilor tai, nici a urmasilor copiiilor tai, Moldova este a urmasilor, urmasilor, urmasilor din veacul ce a apus si din veacul ce va sa vina„…
Prin urmare, eu, simplu cetatean din Romania, te rog sa iti revizuiesti atitudinea sau daca nu, du-te si fi OM intr-o tara fara Istorie, pentru ca Republica Moldova nu e o tara este o bucata rupta din ROMANIA, iar numele ei este BASARABIA, fie ca vrei sa intelegi sau NU!
P.S.: Si daca Vlad Filat a uitat istoria, il invit sa citeasca aceste randuri…Jurnal de calatorie de la Chisinau, am plecat de acasa, acasa…
