Și la început a fost orzul. Și orzul creștea așa cum crește grâul și porumbul, doar că orzul ascundea în el acel ceva pe care mai târziu oamenii acelor vremuri l-au numit „efectul clipei”. Dar orzul fără hamei nu avea sens așa cum căruța fără roți și fără cai e inutilă.
Și amestecul lor cu apa cea mai pură și apoi compoziția lăsată la dospit au născut – BEREA.
Poveștile sunt făcute să fie povestite, dar sunt povești pe care trebuie să le guști înainte de a le asculta, și o astfel de poveste e povestea berii. Se spune că oamenii fac umbră Terrei de mai puțin de 2000 de veacuri, iar în primii 19.000 de ani s-au ținut de chestii extrem de banale cum ar fi supraviețuirea.
Partea interesantă este că în jurul anului 10.000, undeva în Nordul Africii, Egiptul de astăzi, apărea o altă băutură care nu avea gust de apă și nici nu era inodoră și incoloră – BEREA.
Istoria acestui lichid auriu se scurge precum spuma pe tricouri de la Ghilgameș la Ramses, la piramidele de la Gizeh, la Imperiul Roman, orgiile lui Cezar până la mănăstirile călugărilor berari. Iar în acest crâmpei de istorie apare și România și berea LUTHER…
Asa a inceput…Octombrie 2011, Cernauti. Cine si-ar fi inchipuit atunci ca voi scrie azi despre asta ? Din nefericire, n-am nicio fotografie cu tine de atunci, ma refer o fotografie in care sa fim amandoi, dar am gasit asta pe contul tau si stiu ca asa aratai pe atunci. Zambeai toata, in felul tau, in lumea ta curata si introvertita, plina de respect si consideratie pentru tot ce e in jurul tau pentru ca ai avut parte de parinti minunati care au stiut sa te creasca cu dragoste de Romania, de cultura, de istorie, de neam…
In ultima perioada am fost prins in mai multe proiecte si sunt prins in continuare in mai multe proiecte…Dar joi, 27 martie, mi-am facut timp pentru mine si pentru tara mea -Romania…Alaturi de fratii mei de la Actiunea2012 si nu numai am dansat Hora Unirii la fantana de la Universitate si am lansat lampioane tricolore spre eter…
Vremea a fost racoroasa, vantul a batut si el in anumite momente mai tare decat de obicei, dar caldura celor care au participat la eveniment si entuziasmul a sters intr-un fel, orice urma de tristete…
Am vazut televiziuni care au scris ca n-am fost multi…Poate ca asa a fost…Dar dintre cei care au fost, va garantez ca au fost cei care conteaza, cei care inteleg ca Romania e pregatita sa-si primeasca fratii si surorile acasa, e pregatita de Unirea pe care unii dintre noi o asteapta de atata timp, ideal pe care o parte dintre noi l-au primit ca pe o stafeta de la parinti, de la bunici…
Pentru cei care nu stiu, la aceeasi ora, in alte 40 de orase din tara si din Basarabia s-au inaltat lampioane tricolore…
Au rasunat ca un ecou glasurile romanilor in puncte precum: Alba-Iulia, Arad, Pitești, Bacău, Bălti , Botoșani, Brăila, Bârlad, Brașov, Buzău, Călărași, Reșița, Cluj-Napoca, Chișinău, Galați, Giurgiu, Târgu-Jiu, Petroșani, Iași, Drobeta Turnu Severin, Târgu-Mureș, Nisporeni, Orhei, Balș, Ploiești, Zalău, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tulcea, Râmnicu-Vâlcea, Vaslui, Adjud, Aleșd, Craiova, Urziceni, Oradea, Bistrița, Petroșani si Piatra Neamț.
Am fost placut surprins de cat de mica e Romania Mare pentru ca m-am revazut cu romani de aici si dincolo de Prut…Una dintre surprize a fost Iulia Modiga de la InfoPrutpe care n-am mai vazut-o de la intalnirea din 2011 de la Cernauti…
Mi-a povestit ca are interdictie de a pasi in Bucovina din Ucraina, ca n-are dreptul sa calce pamantul romanesc de la Cernauti, i-am povestit si eu despre abuzurile autoritatilor care te obliga, daca esti roman sa ai la tine 300 de euro cash si sa declari din timp scopul vizitei, durata, adresa unde vei dormi si persoana care te va gazdui…
Dar sa lasam lucrurile amare deoparte…M-a bucurat revederea cu Madalina Hrituleac, cu George Simion si Sanda Cojocaru, m-a bucurat momentul inaltarii lampioanelor si m-am bucurat ca al meu lampion s-a inaltat pana in adancul boltei ceresti…Eu sper ca in clipa in care s-a stins, sper ca s-a stins undeva peste Prut si ca a ZBURAT de ACASA…ACASA…!
Inchid acest articol cu un cantec drag mie si sper ca si voua interpretat da un roman din Balti – Dragos Galbur!