Recent am avut sansa sa urmaresc pe net o intalnire a autorului romanului Charlotte, câştigător al premiului Renadout, cu mai multi cititori intr-o sesiune live pe skype si am avut o epifanie. Astazi, indiferent ca vorbim de Agenda medicala 2019 sau de Agenda Medicala a doctorilor din spitalele noastre cu trimiteri la diferite site-uri de carti online din tara noastra sau din lumea intreaga, sau ca vorbim de lucrari academice de medicina, de carti de medicina pentru studenti, de manuale de inginerie, de beletristica, totul acum se reduce la o librarie online unde poti interactiona in timp real cu autorii preferati.
Desi tabletele sunt foarte in voga, chiar si printre cei mai mici, cartile cu povesti raman inca pe primul loc. Copiii ar trebui, inca de la varste fragede, sa intre in contact cu cartile pentru copii. Fiecare varsta are preferintele ei si capacitatea de a intelege povestile este diferita.
Mi s-a întîmplat zilele trecute să fiu treaz, să fiinţez la o oră mai mult decît lugubră pentru sitlul meu de viaţă: 6 dimineaţa! Circumstanţa făcea ca să mă aflu pe străzi, pe la Romană, pe un frig grozav pentru o zi de aprilie. După tabiet, mă îndrept spre un chioşc de ziare că să-mi iau presa de dimineaţă, să o savurez la o cafea ieftină într-un fast-food de prin zonă, în aşteptarea începerii zilei propriu-zise (cursuri, redacţie, chestii).
Cum arareori bîntui pe străzi la ore aşa matinale, am rămas puţin surprins să văd o coadă à la ‘89 în faţa unei simple tonete de presă. Aproape că îmi venea să-l întreb pe insul din faţa mea dacă astăzi se dă hîrtie igienică sau conserve de peşte. Coada era una sănătoasă, de vreo zece persoane cel puţin. Îmi zic: moooamă, da’ ce cumpără lumea la ziare, frate! Mă uit peste rînd şi aud persoana din capul cozii, o mamaie măturăreasă, cum îi cere vînzătorului „şepte cărţi, maică“. Nu iau în seamă chestiunea asta. Următorul la rînd, un puhav lucrător la drumuri şi poduri, cere paişpe cărţi. Un altul, zece. Şi aşa toţi ăştia de la coada la care mă aşezasem cereau cîte ‘nşpe cărţi. Băi nene, ce-or fi alea „cărţi“, de le cere orice zgîrie-brînză? O fi dat peste noapte cultura-n popor şi eu nu eram la curent? Mai că mă simţeam incult şi dobitoc, pe deasupra, că nu cumpăr cîte două biblioteci, de care-or fi ele, în fiecare dimineaţă… Citeste aici continuarea
