Actualitate, Economic, Tineri

Tina Țifescu: A fi actor e ca și cum ai trăi de mai multe ori

Pe Tina Țifescu am descoperit-o din spatele scenei, din Culise cum s-ar spune, în cadrul spectacolului – Clinica Sinucigașilor (cu Dorin Enache, Grațiela Popa, Ionuț Iftimiciuc, Alex Vlad, Patricia Ionescu, Adrian Pantelimon, Tina Țifescu, Adrian Luican) de la Teatrul In Culise, o piesă care m-a dus cu gândul la melodia „Don’t Let the Sun Go Down on Me”.

Spectacolul Clinica sinucigașilor a împlinit recent aproape 8 ani. Și nu e deloc întâmplător faptul ca am așteptat atat ca să vad acest spectacol. Asa cum un single malț de excepție are nevoie de minim 5 ani ca să fie maturat în butoaie de stejar de pinot noir, bourbon sau madeira, tot așa și pentru acest spectacol am așteptat să se matureze, iar azi , toți actorii care dau contur acestui spectacol au ajuns la paroxismul perfecțiunii.

De ce m-a impresionat acest spectacol? Pentru că sinuciderea e mai complexă decât credem noi, iar actul sinuciderii uneori, în unii oameni e mai mult decât un gest dramatic în sine. Da, din păcate suntem martori ai unor oameni care nu mai găsesc sens în existenta lor și aleg acest final în atâtea forme.

Dar mai exista o categorie de oameni care își fac sepukku în gând, care se sinucid intrinsec conștient sau inconștient.
Care mor la 26, 36, 46 de ani și sunt îngropați abia la 80, 90 de ani. Care aleg sa trăiască pe pilot automat fără sa mai simtă nimic din nimic, precum niște cyborgi ca-n Terminator.

Clinica sinucigașilor, dincolo de Comedie și de jocul excepțional al actorilor enumerați mai sus, este o lecție despre sensul existentei umane. Asa cum spunea și Albert Camus, cea mai mare provocare a omului modern este sa își găsească sensul pentru că lipsa de sens duce uneori la gesturi ireversibile.

Spectacolul are și elemente din absurdul kaftian din cartea Procesul, mai ales când viata și moartea personajelor se tranzacționează precum NFT-urile sau opere de artă obscure. CLINICA scoate in față 4 oameni, pentru ca viața are 4 coordonate. Ne naștem, trăim și murim și peste toate exista Timpul.

Pentru ca realitatea are 4 dimensiuni: LUNGIME, LĂȚIME, ÎNĂLȚIME și Timpul.
Pentru că la final plecăm din această lume între 4 scânduri iar în arta manipulării avem tehnica celor 4 pereți.
Piesa este ciclică pentru că personajele pleacă de pe scenă în ordinea în care au intrat.

Recomand acest spectacol pentru că o să lase multe semne de întrebare și multe semne de reflecție. Iar în acest spectacol apare Tina cu vocea ei și vibe-ul ei atipic, un suflet, un om cu o…poveste.

Citește în continuare „Tina Țifescu: A fi actor e ca și cum ai trăi de mai multe ori”

Fără categorie

CARTEA JUNGLEI – din varful copacilor de la Cernica intr-o experienta epica la IMAX 3D

Inainte de a vorbi de filmul CARTEA JUNGLEI si experienta  epica, inainte de retrai emotiile copilariei mele, inainte de a-mi aduce aminte de eroii Mowgli, Baloo, Baghera, Kaa si Sher Khan, vreau sa vorbesc despre experienta mea ca „Mowgli” chiar daca pana la urma am fost un fel de Baloo – Extreme Park Cernica.

O sa cititi despre cea mai spectaculoasa Tiroliana din proximitatea capitalei, despre culorile vietii, despre traseul VERDE III care m-a doborat intr-un final, despre clipe memorabile alaturi de bloggeri, actori, oameni de PR, intr-un cuvant prieteni.

Citește în continuare „CARTEA JUNGLEI – din varful copacilor de la Cernica intr-o experienta epica la IMAX 3D”

Fără categorie

ST. Vincent – Pentru ca sfintii pot fi si…Diferiti! Sau viata asa cum e, vesela, trista sau…banala!

Sf. Vincent ruleaza din 5 decembrie la toate cinematografele din Capitala…Filmul nu incepe promitator…Nici titlul nu spune multe…Nici macar titulatura de comedie neagra n-am inteles-o…Dar, pe parcurs, nu stiu de ce dar te prinde…Te prinde pentru ca este un film despre viata…Despre sansa, despre bani, despre cheltuieli, despre risipa, despre SANATATE…

Care e trigger-ul ? Bineinteles ca nu intelegi de ce filmul incepe cum incepe si care e legatura dintre film si titlu… Asta e primul plus…E genul acela de film de la care n-ai asteptari dar care iti intrece orice asteptari…Si de abia la final te prinzi care e legatura dintre film si titlu…

Cum incepe filmul? Cu un batran ursuz, fumator, alcoolic, care are grija de o pufosenie de pisica alba, care pariaza la curse de cai si  pierde mereu si intr-o zi, ramas sarac dupa ce are probleme cu banca sa trezeste cu copacul din fata casei distrus, gardul si masina…

Motivul!? Langa el se muta o mama divortata cu un copil… Daca la inceput dialogurile dintre el si proaspata vecina sunt contondente, o intamplare de la scoala unde era baiatul – ST. Patrick face ca Oliver, ca doar asa il chema pe baiat, sa aiba nevoie de ajutorul batranului…

Si, dintr-o data, Bill Murray , cunoscut din Vanatorii de Fantome, incepe sa se ataseze de pusti si sa devina bona lui, sau dadaca lui masculina…

FIlmul e plin de replici savuroase despre viata, dar nu are multe lectii de morala, ba, din contra, ST. VINCENT scoate in fata viciile societatii in care traim…pariurile, injuraturile, prostitutia… Dar dincolo de toate aceste chestiuni comune apare PARADOXUL…

Oamenii sfinti nu sunt cei care fac cruci, matanii si milostenie de dragul lumii sunt cei care traiesc normal, vorbesc normal, fac greseli normal, dar care, pentru ca sunt SFINTI fac lucrurile mai bune…

Chiar daca ST.VINCENT traieste cu o prostituata insarcinata, chiar daca este antisocial de cele mai multe ori, pana la final toti veti fi emotionati chiar daca finalul e in coada de peste… De ce? Pentru ca descoperim lucruril alaturi de Oliver si datorita carora intelegem de ce ST. VINCENT e un sfant…

Nu vreau sa mai fac dezvaluiri…O sa descoperiti SINGURI! Dar filmul merita din timpul vostru pentru ca, la final, veti invata un lucru…Chiar daca de multe ori n-avem timp, dar trebuie sa incetam sa mai judecam oamenii dupa APARENTE…

Despre asta e FILMUL…Despre cat de superficiale sunt aparentele si cat de IMPORTANT este OMUL pe care trebuie sa incercam sa-l descoperim cu adevarat…