Anca Toma s-a nascut in Curtea de Arges, judet Arges, Romania, pe 15 ianuarie 1993, odata cu „micutul Eminescu”. Aflata sub zodia Capricornului, Anca se considera o fire incapatanata care oscileaza intre vanitate si romantism. Iubeste chimia, joaca basket, se plimba cu bicicleta si rareori mai incearca sa invete sa cante la chitara desi recunoaste ca „nu le are”. „Sunt dependenta de muzica, nu pot trai fara Led Zeppelin si Hendrix si trebuie sa precizez ca sunt de ceva vreme membra in ONG-ul Caltun, membru UNESCO. Recent am trimis un mail si la Crucea Rosie Romana, astept raspunsul”…ne povesteste Anca…Dar sa lasam parfumul ei sa se aseze pe cuvinte…
Reporter: Care au fost motivele care te-au determinat pe tine sa aplici pentru Scoala de Vara Branding Romania Yes, we can!?
Anca: Pai, dupa cum am spus si mai devreme, urasc sa stau degeaba. De fapt, au fost mai multe chestii: vroiam sa vad ce e educatia non-formala, sa ma cunosc mai bine, sa scap pentru ceva timp de acasa, sa cunosc lume (care apropo, a fost o lume minunata).., si parca aveam asa o voce in cap care mi tot spunea :” Hai Anca, baga-te, hai trimite formularu ala azi, anu’ asta misca-ti dosu, hai scrie ceva, hai du-te…” si tot asa. Si, de ce sa nu recunosc, felul in care a fost prezentat programul, pe net, m-a dat pe spate. Stii, eu stau intr-un oras mic, unde nu prea exista educatie non-formala si toate notiunile alea tari, care chiar te ajuta in viata, asa ca m-am bagat. Si nu am regretat.
Reporter: Ce inseamna pentru tine „a fi tanar cu spirit civic”
Anca: Din punctul meu de vedere un “tanar cu spirit civic” inseamna un tanar care se gaseste in raport de 1 la 10.000, dar care face ceva pentru ceilalti oameni, care ajuta fara sa astepte sa primeasca ceva in schimb, care vrea sa darame carul mare prin atitudinea lui si care poate face 10.0o0 de alti tineri sa-l urmeze. Ca o concluzie, un tanar cu spirit civic este un om in jur de 20 de ani care isi foloseste timpul liber intr-un mod util, ajutandu-i pe ceilalti membrii ai comunitatii, si ajutand comunitatea, fara sa astepte nimic in schimb.
Reporter: Stiu ca la Olanesti ai avut o sesiune in care ai vorbit „cu publicul” timp de 5 minute. Despre ce ai vorbit si ce a insemnat aceasta experienta pentru tine?
Anca: Subiectul meu a fost cel mai putin profund subiect de discurs posibil. Initial vroiam sa vorbesc despre chimie, despre niste straturi de energie, apoi tot despre chimie, dar alt subiect…chiar scrisesem discursul si dintr-o data m-a lovit: oamenii aia vor fi atat de plictisiti incat chimia ar fi ultimul lucru interesant pentru ei. Si daca tot am vorbit despre argumentare in ziua aia, m-am hotarat sa vin cu o idee si sa o motivez. Ideea mea: ia sa mai poarte si baieti fuste. Asa ca discursul meu a fost o insiruire de idei, argumente, in care insistam ca lumea sa scape de prejudecati si, asa cum poarta roz, baietii sa poarte si fusta. Nu era ceva gen” Bai, hai repede, puneti o fusta pe voi!” le aratam si o alta optiune . Ce am invatat? Cand ti un discurs, gandeste-te bine care e subiectul si structureaza-l ca lumea:) pentru ca la final baietii nu au vrut sa poarte 
fusta:)
Reporter: Daca ai avea posibilitatea sa „levitezi” deasupra generatiei tale, cum ai defini tinerii de azi din Romania?Anca: Pfff…this is a hard one…probabil innebuniti dupa high tech si dupa joint-uri :)) si evolueaza destul de repede. Adica nu doar eu o aud pe maica-mea “ Vai, Anca, nu era asa pe vremea mea…” . Si prea putini se gandesc la viitorul lor. Majoritatea pierd timpul prin baruri all day long si uita sa faca sport. Pe bune, cu sportul e o mare problema. Cand intreb si eu oamenii “ hai, vii la o bicicleta” ei : “nu, trebuie sa merg la un poker, sunt “in nu stiu care” pub, ma uit la un film” si altele de genul asta.
Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta?
Anca: Jeez…parca vin intrebari din ce in ce mai grele. N-am asa o dorinta….nici nu m-am gandit…A! stai:)) probabil sa conduc un dodge charger din ’70 si sa fie numai al meu. Si sa am un caine husky…dorinte puerile. Normal ca intr-un final mi-as dori si eu sa se schimb lumea asta in bine. Si Romania sa nu mai fie in urma cu toate. Serios acum, daca ar fi sa se termine lumea in 2010, Romania inca ar mai exista…e cu 20 de ani inapoia tuturor. Deci, m-am gandit mai bine, si una din dorintele mele ar fi ca Romania sa fie o tara normala, respectata si cu oameni demni sa o locuiasca. Capisch? Si mai vreau sa fiu „pionul” central in proiectul Romania pe BUNE!
Reporter: Un mesaj pentru colegii tai de clasa care inca nu sunt implicati in activitati de tip ONG
Anca: Oameni buni, nu va implicati in activitati de tip ONG. Nu va implicati ca s-ar putea sa va placa si n-ati mai avea timp sa stati in baruri:)
Bogdan Daradan