Rezumat:
Tacerea care urla…
cand creierul se zbate
sa iasa din osanda eternului eter,
Eu si a lumii lume
ne departam himeric
spre colturi, spre nimic
si cautam aievea
sa ne-ntalnim candva,
dar e atat de grea durerea si apasa
pe sufletu-mi strivit,
pe chipu-mi de alabastru…
Tacerea care urla
e insasi o himera
ce lupta cu ratiunea,
ce invinge intelectul,
nu pot trai in pace,
nu pot trai in van,
cine traieste azi fara motiv de moarte,
degeaba mai traieste, degeaba e uman…
Nu pot pricepe viata fara un ideal
Asa cum nici iubirea n-o simt
fara de glas…
Tacerea care urla
imi urla in crampeie,
si ma afunda acum in vremuri reci de zimti…
Tacere care urli, mai taci si lasa-ma-n tacere…
caci cea mai mare crima este sa mori iubind NIMIC-ul…
Un efemer de aici
