Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
DIDASCALIE:
Sa incepem cu inceputul. Vorbim de a șasea ediție a Festivalului Internațional de Statui Vivante și că accesul este gratuit. Mai multe detalii despre Festival găsești aici. Iar fotografii de la edițiile trecute pot fi văzute aici.
În plus, cei pasionați de Instagram pot încărca fotografii in perioada anuntata folosind hashtagul #statuivivante, iar cea mai reușită fotografie va fi premiată cu 50 de euro. Pentru a intra în concurs, fotografiile trebuie să fie încărcate pe Instagram pana maxim 19 iunie. Si acum, un scurt moment artistic liric, in ton cu arta stradala!
Cine suntem?
Ne intrebam oare cu adevarat asta, macar dimineata?
Suntem aceia care-si beau cafeaua la o tigara cu amicii,
suntem cei care isi tin iubita de mana in ploaie prin parc,
suntem iubitori de filme si show-uri burlesti,
suntem rataciti pe strazile unui oras descoperit de curand,
suntem sufletul unei petreceri obscure undeva in Centrul Vechi,
suntem oameni cand iubim,
cand mintim,
cand traim arogant in lumea noastra ingusta si mica?
Dar eu, cine sunt,
sunt ceea ce cred eu ca se vede cand ies pe usa,
cand ma privesc in vitrina unui magazin,
cand ma intalnesc cu oameni la evenimente,
la film,
cand imi vizitezi surorile, parintii, prietenii,
si daca eu nu stiu cine sunt,
pe tine de ce nu te gasesc, tu cine esti?
Cand las lacrimile sa-mi spele fata,
toate mastile, toate zidurile de hartie cerata,
cad si se topesc precum fulgii de omat in palma ta…
Timpul inerent este adanc tatuat in fiecare strat de celula din mine,
in muschi, in vene, in creier, in palme, in buze dar mai ales in capul pieptului
unde s-ar spune ca s-ar ascunde sufletul intre a doua si a treia vertebra.
Nu stiu cum reusesc atat de multe singur, dar, din neant,
Visele tale prind contur in realitate de parca le printezi 3D.
Desi simt acum imposibilul, in mine a ramas inexplicabil un punct care nu vrea
sa se transforme in punct,
a ramas virgula si orice as face cu el ramane o virgula
ca si cand asteapta o continuare ipotetica undeva intr-un viitor neinventat
si nescris inca.
Sunt departe de Capitala dar vad, din cand in cand,
Piatra Craiului si imi apari aievea pentru ca stiu ca acolo unde imi cad ochii
tu ti-ai odihnit picioarele printre rape, pe grohotis,
printre ierburi, printre flori de colt.
Stiu sigur ca esti bine, iti multumesc ca imi mai aduci aminte
din cand in cand.
Stii, ai fost ca o cometa care trece razant pe langa Pamant,
desi ne-am intalnit de atat de putine ori,
ai lasat urme atat de adanci.
Ma intorc la mine, la lumea mea si la intrebarile mele
Nu stiu cine sunt, cine suntem,
dar stiu cine esti TU – Ai fost pentru mine, odata, candva si a fost aproape PERFECT!
