Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
– Didascalie lirica –
Pentru ca muzica e o arta, si muzica se naste din versuri iar versurile sunt semintele intrinseci ale poeziei…Si sunt bune si simple, mereu!
Si unde gasesc si eu ceva bun si simplu?
un strop de ceva bun si simplu, pentru mine, pentru linistea mea…!?
Poate la concertul Proconsul din 7 octombrie?
Daca nu acolo, atunci unde?
Daca nu pe 7 octombrie, atunci cand?
Nu sunt absurd, nu sunt ipocrit
Nu mi-e frica de suferinta, e pielea mea de-a noua,
M-am obisnuit cu ea
Sunt practic imun…
Nu mai caut peste tot, dar ramane totusi intrebarea
E posibil, si daca da unde gasesc ceva bun si simplu?
Deja zambesc, rad, incep sa traiesc ceva colorat in albastru
dar in continuare din mine apare coltul intrebarii –
UNDE gasesc ceva bun si simplu!?
Ce mai am de invatat!? Ce n-am suferit sau care parte
din mine nu s-a lasat biciuita si a ramas suspendata!?
Ilogicul abscons si absent ma tulbura,
Nu inteleg cum arata ceva bun si simplu!?
Si traiesc inert si ilogic,
Fara un semn, fara orice farama de ceva bun si simplu
Acum merg inainte, imi e bine, chiar foarte bine
Ma simt bine ca am gasit unde sa incep sa-mi canalizez
emotiile, gandurile, intrebarile
Si totusi, unde gasesc ceva bun si simplu?
Indiferenta mixtionata cu nepasarea si uitarea intrinsec volitiva
ma ajuta sa topesc orice urma de parfum ranced de trecut,
orice grimasa crapata amestecata cu nonculori pastelate si reci,
Si totusi, la final, cand ultimul acord se stinge
si lumina se topeste in anti-lumina
ramane aceeasi intrebare – UNDE GASESC ceva bun si simplu?
Ma duc la Proconsul,
poate gasesc raspunsul acolo, in concertul lor…
Si, poate, dupa ce luminile se sting si voi ramane singur,
poate voi invata sa fiu un om mai bun, pur si simplu…
[yasr_visitor_votes size=”large”]
