Rezumat:
pictata in nemarginirea abisului,
As vrea sa ratacesc uitarea,
cand fierbi mocnit in bratele mele,
As vrea sa topesc clepsidra plina cu nisip ud,
cand respiram amandoi acelasi gand
nascut dintr-o emotie, subit…
ca apele repezi de munte
ne devoram straturile de roca
si in momentele noastre de nesomn, albastre…
ne diluam de forme si pastelam doar emotii…
in castele de granit ratacim furtiv,
cand cautam certitudinea intrinseca
dar, timpul doare, ca un enunt abscons…
si pentru ca nu-l intelegem,
vrem sa-l oprim
si, paradoxal, vrem sa-l insiram lenes si lent…
raspunsul e SUS…e relativ
doar clipa momentului conteaza
si apa rece de izvor de munte care ne invaluie, in ritmul ei…
Semnat: Cineva exotic
pe amandoi…
foarte frumos,ma bucur cand iti transformi gandurile in poezie 😀
Deci de ce m-am temut mai tare nu am scapat. Va anunt oficial ca sunt ofitzir de presa…la biroul de presa, incepand cu 1 martie. Tot ce-mi doresc mai tare e sa nu se-mbolnaveasca seful meu direct! Niciodata! Sau cat mai rar!