Ralucic si-a imbracat cele trei bloguri in blugi. Ce a iesit, cititi singuri!

Bună. Ralucica mi se spune și am 3 bloguri ce ating anumite aspecte, blogul Ralucica Hairstyle legat de frumusețe și așa am început să intru în această lume specială, primele articole scrise au fost legate de curiozitățile pe care le-am avut despre inventarea produselor de înfrumusețare, deși foarfeca și pieptenele sunt lucruri banale pe care le utilizăm frecvent istoria lor este destul de captivantă cel puțin pentru mine așa a fost.

Al doilea blog Ralu Story l-am făcut pentru a posta păreri personale despre branduri, după ce particip la o campanie îl analizez din punct de vedere cromatic și ce impact are pentru un individ, o mică pasiune ce se va concretiza în timp, am fost flatată când am primit mesaje de la diferite companii de publicitate pentru o perspectivă mai minuțioasă în ale brandingului.

Ultimul, a luat naștere anul acesta cu un promițător de Călător pe plai românesc, un blog ce reprezintă trăirile mele personale ,despre tot ceea ce se petrece pe minunatul meu plai, îmi place să împărtășesc cu ceilalți evenimentele românești care sunt organizate. Pasiunea mea pentru scris a început să se fructifice și să crească foarte mult într-un timp relativ scurt, astfel că încep să-mi dau seama că sunt un simplu creator de idei.

1. Cum îți alegi subiectele?

Subiectele sunt diverse și segmentate în funcție de fiecare blog și de ce oportunități apar în online sau în offline. Ralucica Hairstyle este un subiect de actualitate, savuros din prisma faptului că imaginea feminină, respectiv cea masculină contează și este menținută pentru a arăta o lume superficială , unde frumusețea este pusă la rang înalt însă mulți uită că adevărata frumesețe vine din interior și erupe ca un vulcan la suprafață. Coafurile redau anumite povești împletite în forme ce reușesc să lumineze fața și să o înnobileze.

2. Cum iti alegi campaniile blogal?

Campaniile le aleg în funcție de tema pe care trebuie să o abordez, uneori îmi place să scriu despre subiecte noi ,însă le creionez în felul meu, nu citesc articolele înscrise în competiție pâna la finalizarea acestora . Am o manieră personală de a reda conținutul și nu vreau să se schimbe în timp indiferent de strategiile pe care le voi învăța. Dincolo de criticile sau admirațiile pe care le voi atrage, esențial este un singur lucru că transmit același mesaj constant ceea ce la un moment dat va fi ca o asemănare între mesaj și vectorul de imagine. Cârcotașii au rolul lor în această pasiune, care este o poveste fără sfârșit, deoarece transmit articolele segmentate, fără conținut care să arate o altă latură previzibilă, când de fapt are o altă viziune.

3. Ce înseamnă competiția SuperBlog?

” Super Blog a fost pentru mine începutul unui drum frumos prin scrierea primului advertorial pe un blog, emoțiile de la Gala SuperBlog 2014 precum și această lume interesantă care m-a fascinat într-o poveste fără sfârșit . Drumul anevoios parcurs în acest an plin de reușite din punct de vedere profesional s-a încheiat frumos printre finaliști și m-am distrat pe cinste la petrecere alături de toți Superbloggeri.” Aceasta este părerea mea la cald după prima gală în care am fost finalistă și m-am distrat la Straja alături de ceilalți bloggeri, pe care i-am cunoscut dintr-o altă perspectivă. La început am privit această competiție cu multă reticență și am avut impresia că mediul online nu poate fi sigur,însă mă bucur că m-am înșelat. Am descoperit bloggeri frumoș, ce m-au captat în lumea aceasta, și-mi activează interesul constant. SuperBlog este un loc în care mă regăsesc și în care prietenia și cunoașterea se împletesc într-un drum anevoios ce merită parcurs. Poate că nu este locul care mă definește și când mă refer la loc, îmi vin în minte secvențele celor două evenimente. SuperBlog este mai mult de o competiție în care premiile îți fac cu ochiul, ai șansa să bifezi amintiri de neuitat și de repetat, respectiv să stai la masă cu scriitori ca și Ramona Lengyel, care în ciuda deficiențelor a scris cartea Stars Dance și nu ai cum să nu simți acel sentiment de bucurie, că ești contemporani cu asemenea valori de la care am multe de învățat.

4. Care crezi că sunt superputerile tale ca și bloggerita?

Am o singură superputere, aceea de a fi sinceră cu mine , de a transmite într-o manieră personală ceea ce se întâmplă în jurul meu. Prefer, să cred că sunt un mic creator de idei, ce dorește să se inoveze constant nu prin forma scrieri ci prin actualitatea poveștilor. Îmi voi continua visul pentru a prinde un contur, indiferent câte obstacole se ivesc, voi juca până la ultima carte, toate au rezolvare atunci când dorința are întâietate.

5. Dacă mai crezi în poezie și dacă da de ce?

Poezia este o formă prin care putem comasa toate gândurile, ca un râu care curge constant,însă nu are aceeași formă și conținut, transmite aceea emoție pierdută printre pietrele, ce viața reușește să le formeze ca o barieră , ce se consolidează constant însă avem nevoie de o formă astfel ar fi fără fond. Citesc în ultima perioadă poezii ale scriitorilor moderni, un exemplu în acest sens îl reprezintă cele două cărți Viața e un drum pe jos scrisă de poetul Cătălin Stanciu și Fluturele din fântână de interpretul și poetul Adrian Munteanu. Două lumi paralele construite în antiteză, Viața e un drum pe jos ce prezintă o serie de poezii despre psihologia umană și adâncimile ei, în care viața și moartea se-mpletesc într-o realitate inevitabilă și Fluturele din fântână ce trăiește emoțiile societății și momentele grele fără ezitări asemenea frustrărilor și țipetelor ce izvorăsc în interior și stau parcă să izbucnească, că doar până când vei mai putea omule. Lansările de carte a celor doi maieștri în mânuirea condeiului, m-au atras în această lume frumoasă a scrierilor de care privesc timid din rezervă, așteptând să învăț și să prind experiența de a scrie propria carte, de a-mi așterne propriile gânduri. Performance poetry este o modalitate inedită unde a reușit să îmbine poezia cu actoria la lansarea cărții Fluturele de fântână , un moment interesant pe care Adrian Munteanu merită toată admirația mea și vreau să-l felicit pe acest poet brașovean care a câștigat Premiul European Nux și care va introduce un nou cuvânt în vocabular românesc acela de soneforism, un termen ce este emblematic personalității sale.

6. Despre ultima carte citită…… ultimul film

Ultima carte citită este Meșteșuguri artistice tradiționale, utilă pentru câteva subiecte pe blogul meu dar și pentru proiectul de la facultate ce are un deadline capricios. Tradiția este cea mai bună raportare sau cel mai bun vector de imagine pentru plaiul nostru românesc, care și-a pierdut strălucirea de odinioară deoarece avem multe personalități ce-și merită locul lor și alegem să le criticăm viața, după ani de muncă dedicați unui domeniu, pentru ca noi românii să spunem sunt mândru de România pentru că există oameni ca ei. Ultimul film văzut este Jerry Maguire, un agent sportiv ce caută ofertele cele mai bune de sponsorizare pentru cei pe care-i reprezintă asemenea unui Pr ist în devenire ca și mine care primește mailuri constant și telefoane pentru a ajunge în timp util la evenimente culturale.

7. Dacă ești numită ambasador de brand pentru Brașov care ar fi cele trei puncte turistice despre care ai alege să scrii și de ce?

Dacă aș fi numită ambasador de brand pentru Brașov, aș alege Poiana, Centru și Șchei, mergând pe considerentul că sunt punctele cheie unde turiștii sunt atrași de clădirile vechi, de verdele așternut ca o copertină pe muntele Tâmpa . Poiana Brașov ar fi primul loc pe care l-aș alege, deoarece este un loc vizitat atât de români cât și de străini datorită pensiunilor ce-și ademenesc turiștii în bucătăria românească cu o explozie de arome. Centrul ,datorită clădirilor vechi și a atmosferei plăcute, ce o oferă Strada Sforii cea mai îngustă stradă din Sud- Estul Europei, și Piața Sfatului unde albul pietrii cubice și arhitectura veche se află în contrast cu Biserica Neagră, cromatic vorbind. Șcheii, îi aleg pentru valoarea istorică, pentru parfumul oferit de Prima Școală Românească o mândrie națională.

Bloggingul la 20 de ani este unul crud asemenea unui ou, ce abia iese din găoace, însă împlinirea sufletească ți-o oferă atunci când crește pe zi ce trece și se mărește. Gândurile așternute în acest interviu, vorba scriitorului Cătălin Stanciu ” vor rămâne ca o piatră de aducere aminte”.