Rezumat:
Recent, am discutat aici despre autism si despre tulburarile din spectru autist manifestate la copii. Raluca Anton este unul dintre oamenii cheie ce stau la baza desfasurarii proiectelor ce tin de TSA in Romania si ne-am gandit sa aflam direct de la sursa mai multe detalii despre aceasta tulburatoare maladie ce a inceput sa faca victime tot mai multi copii din tara si din lume…
Reporter: O intrebare pe care sper sa nu o privesti ca un cliseu. De ce ai ales cariera de psiholog?
Raluca: Cred ca mai degraba m-a ales profesia pe mine. Nu a fost niciodata un vis al meu…am inceput doua facultati in acelasi an, psihologia fiind a doua optiune. A fost mai mult o incercare de a vedea daca nu cumva ma pasioneaza si altceva fata de ce imi doream sa fac atunci. Si uite ca, in final, am renuntat la studii iudaice – facultatea pe care doream sa o urmez si am devenit tot mai pasionata de psihologie. Facultatea nu a fost una usoara, dar am mers mai departe cu un master si apoi la doctorat…cumva parca nici nu stiu care au fost momentele in care am luat deciziile legate de cariera mea…toate au mers de la sine.
Reporter: Recent te-am ascultat in cadrul unei conferinte la Bucuresti despre autism si tulburarile din spectrul autist. Ce te-a determinat sa te implici in acest proiect?
Raluca: Da! A fost conferinta de la lansare a proiectului „Si ei trebuie sa aiba o sansa!” proiect in cadrul caruia dorim sa formam specialisti care sa se ocupe de interventia, educatia si integrarea persoanelor cu tulburare de spectru autist (TSA). Intotdeauna m-au impresionat copii cu TSA si familiile care au un membru cu TSA; ceea ce ei trebuie sa faca este o munca de Sisif iar cineva trebuie sa fie acolo sa ii ajute. Deocamdata la noi in tara, in ceea ce priveste diagnosticul si interventia, dar mai ales sistemul educational, in cazul persoanelor cu TSA, stam destul de prost si as vrea sa cred ca impreuna cu Romanian Angel Appeal si cu colegii mei de la Catedra de Psihologie Clinica si Psihoterapie de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, vom reusi sa aducem schimbari pentru acesti copii si familiile lor. Am reusit in aproximativ doi ani, cu pasi mici, sa schimbam cate ceva si vom incerca sa facem mult mai mult de acum inainte pentru ca am vazut ca se poate.
Reporter: Cunosti, cel putin „grosso modo”, care este ponderea la noi in tara de copii ce sufera de sindromul Asperger si care sunt particularitatile acestei maladii?
Raluca: Din pacate nu stiu sa raspund exact la acesta intrebare. Daca in cazul TSA sunt diagnosticati si inregistrati in jur de 3200 de copii si se presupune ca ar fi in total undeva in jur de 15.000 va dati seama ca in ceea ce priveste un diagnostic mult mai fin – ca cel pentru Asperger, statisticile stau si mai prost. In prezent, despre aceasta tulburare se stie foarte putin in Romania, atat la nivel oficial cat si la nivel de ONG. General vorbind, deficitul major al copiiilor ce sufera de sindromul Asperger vizeaza socializarea – mai exact, au o incapacitate majora in a stabili si intretine relatii sociale, le este foarte greu sa accepte si sa inteleaga schimbarile in rutina, au o lipsa a empatiei, evitarea contactului vizual cu cei cu care interactioneaza, o preocupare intensa in ceea ce priveste un lucru caruia ii acorda foarte multa atentie, insa pe de alta parte, au abilitati deosebite matematice sau pot excela intr-un domeniu extrem de dificil pentru marea majoritate a oamenilor. Astfel, cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului, chiar daca apar si deficite in comunicare.
Reporter: Stiu ca in proiectul in care esti implicata vizavi de TSA te ocupi direct sau indirect si de recrutare de tineri voluntari pentru terapiile copiiilor ce manifesta TSA. Ce conditii trebuie sa indeplineasca acei voluntari si cum se vor implica mai exact?
Raluca: Rolul nostru, ca partener in proiect (Asociatia de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania) este acela de a recruta si forma 580 (80 de supervizori si 500 de terapeuti) de specialisti care sa lucrez cu persoanele cu TSA. In cadrul celor 500 de terapeuti pot fi incadrati si tineri absolventi de stiinte socio-umane, care practica psihoterapie – sunt formati intr-o anumita forma de terapie si au acreditare de la Colegiul Psihologilor din Romania (COPSI). Initial, criteriile au fost mult mai rafinate (de exemplu ne gandeam sa luam doar persoane anagajate cu carte de munca in centre care ofera interventie pentru TSA), dar ne-am dat seama mai apoi ca aceasta rafinare a criteriilor ne-ar putea face sa pierdem oameni cu adevarat foarte buni care lucreaza, de exemplu, ca voluntari in astfel de centre fara a fi angajati cu carte de munca. Astfel, am stabilit criterii mai flexibile dar care nu exclud formarea in terapie si acreditarea de la COPSI.
Reporter: Ce planuri ai pentru 2011 din punct de vedere profesional?
Raluca: Anul 2011 va fi un an plin si greu din punct de vedere profesional, cel putina asa pare acum la inceputul anului. Pana la mijlocul anului trebuie sa formam curricula si sa stabilim detaliile training-ului pentru cei 580 de participanti la formare, iar apoi incep sesiunile de formare in 5 locatii din tara (Bucuresti, Cluj, Tmisoara, Iasi si Constanta). Pe langa acest proiect, in cadrul Catedrei de Psihologie Clinica si Psihoterapie de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj mai lucram la un proiect care se axeaza pe dezvoltarea emotionala a copiilor care provin din medii dezavantajate cu scopul de a preveni abandonul scolar, unde avem iarasi foarte multe activitati. Deci, destul de multe de facut, dar entuziasta ca pot participa la aceste proiecte pentru ca sper sa produca schimbari in ceea ce ii priveste atat pe copiii cu TSA, cat si pe cei care nu au fost atat de norocosi si sunt, in orice moment, pe punctul de a pierde unul dintre cele mai importante lucruri din viata – educatia.
Reporter: Un mesaj pentru cititorii presainblugi
Raluca: Chiar daca risc sa nu fiu foarte originala am sa le transmit cititorilor Presei in Blugi un citat al lui Dalai Lama (un calauzitor, sa spunem asa, al drumului meu profesional dar si personal: „Happiness is not something ready made. It comes from your own actions.” E foarte important sa intelegem ca viata si lucrurile prin care trecem sunt filtrate de noi insine. Conteaza mult felul in care interpretam si cum ne raportam la fiecare eveniment prin care trecem si prin simple exercitii care ne invata sa fim rationali, sa gandim rational, ne putem calibra emotiile si comportamentele astfel incat, la sfarsitul unei zile sa fim impacati cu ceea ce am facut.
Interviu realizat de Bogdan Daradan
) oppure perché in cerca di donne arrapate che hanno voglia di conoscere un’altra donna con lo stesso diciamo…stato d’animo.