Rezumat:
După ce am văzut The Predator – 2018 am zis că trebuie să revăd și filmele vechi, nu pentru comparație ci doar să completez spațiile punctate.
Mulți critică Predatorul că nu este la fel de violent ca cel din ’87 cu Arnold sau că actorii nu sunt de același calibru dar suntem în 2018 și cei de la Hollywood s-au adaptat la noile tendințe. Povestea mi-a lăsat senzația că în sfârșit evoluează, personajele putem spune că sunt pestrițe dar toate vin cu propria poveste, încercând să completeze tabloul, fiecare cu defectele dar și abilitățile sale, fără a fi pline de mușchi și să emane testosteron. Predatorul rămâne violent, dornic de sânge, ce devine din ce în ce mai mare și mai puternic. Armele hi-tech și împușcăturile nu lipsesc și nici sacrificiul (ce cuvânt cu greutate, nu?) Ca o glumă (seacă) bine că totuși extratereștrii au aterizat în State. Scenariul și regia este semnată Shane Black și deși filmul este trecut la categoria aventură-horror, multe dintre replici sunt demne de Comedy Central, mai ales că în rolul lui Coyle îl avem pe Keegan-Michael Key.
Filmul este distribuit în România de Odeon Film și rulează deja în cinematografe.
Noi l-am văzut, ne-a plăcut și toamna a început în forță cu filme interesante.
Spoiler – băieții de la montaj probabil că nu și-au mai primit salariile pentru eroarea chiar de la începutul filmului.
