Rezumat:
Человек непоколебимая – „OM de neclintit”, „OM de nezdruncinat”…Nu stiu rusă, recunosc, l-am tradus cu ajutorul GOOGLE, prin urmare nu sunt capabil să fac transcrierea fonetică a expresiei, dar am ales să folosesc alfabetul chirilic pentru că are sens, pentru că tot filmul are sens. Dincolo de povestea reală și de veridicitatea personajelor, dincolo de întâmplările reale care au stat la baza scenariului transformat in film de către Steven Spielberg, totul are sens pentru că îți dai seama că lumea azi arată cum arată pentru că acum 40-50 de ani au existat oameni de neclintit cu coloană vertebrală.
Filmul mi-a adus aminte de pelicula autohtonă „De ce Eu?” care a a încercat să scoată la lumină drama procurorului Panait. Dar dacă acelui personaj aveam lucruri pe care i le puteam imputa, TOM Hanks joacă exemplar un om vertical care nu face nicio greșeală. Nici măcar una. Un om cu principii, cu un crez mai puternic decât poate cineva înțelege. Putea oricând să-și piardă viața el sau familia sa, a fost amenințat de atâtea ori dar și-a păstrat verticalitatea…De ce ? Să descoperim împreună răspunsul!
Înainte de a merge înainte, încep să înțeleg că în lumea asta sunt trei categorii de oameni. Oameni ai sistemului, oricare ar fi acel sistem – Sistemul mercantil în care totul se vinde și se cumpără, sistemul viciilor unde trăiești condus de un viciu, aventuri de noapte, beții redundante, consum de droguri, numiți unul e irelevant, Oameni cu formă dar fără sens – care trăiesc aparent moral, comun, normal, dar de multe ori se plafonează într-o zonă care nu le aduce nimic sau simt nevoia să mai încerce câte un viciu și mai sunt Oamenii de neclintit – care se agață de o idee, un ideal și respiră până mor acel ceva. Unii vor să escaladeze toți munții, alții vor să aibă un brand de succes, alții vor să iubească sincer, alții cred în lege și principiile ei.
De care parte sunt eu, cred că am mai spus aici și nu vreau să fiu redundant dar îmi doresc să-mi găsesc sensul pe plan emoțional așa cum mi l-am găsit pe plan profesional, să simt și să dăruiesc acolo unde este nevoie și unde am nevoie…
Personajul lui Tom Hanks e avocat civil în zona de asigurări și primește sarcina vieții sale, nu doar datorită implicațiilor din acel moment ci mai ales datorită implicațiilor viitoare. I se propune să apere un cetățean acuzat de acte de spionaj. Ca să înțelegeți mai bine contextul, acțiunea se petrece în plin Război Rece, la finalul anilor 50 când rușii și americanii se spionau reciproc din cauza testelor de arme nucleare pe care le făceau reciproc în largul Oceanului Pacific respectiv Oceanul Artic.
Filmul te lasă mut pentru că te face să realizezi cât de falsă și promiscuă e realitatea în ziua de azi când oamenii în care ar trebui să avem încredere ne vând nu ca să-și apere viața lor, ci din motive simple și promiscue precum – o casă cu 18 camere, un Ferrarri, un concediu in Maldive… Trăim o societate imorală asaltată de oameni din prima și a doua categorie. Primii devin din ce în ce mai mulți iar ceilalți, chiar dacă nu fac nimic rău, în principiu nu fac nimic și așa cum spunea un gânditor, ca răul să triumfe, binele trebuie să nu facă NIMIC…
Dar, din fericire, pe atunci erau oameni care nu spuneau nimic, care erau atat de comuni si banali, atat de stersi, cu o viata atat de obisnuita dar care intr-un moment crucial si-au aratat valoarea si verticalitatea. Sunt un norocos pentru ca am cunoscut si eu un astfel de om, un astfel de erou care nu epata prin nimic si n-a aratat niciodata ca ar fi in stare sa-si daruiasca viata pentru niste straini. Il Chema CLAUDIU PETRE
Despre asta e filmul, despre oameni verticali, cu coloana vertebrala, spioni sau ne-spioni, oameni care vor sa faca totul altfel nu pentru ca vor sa epateze ci dintr-un motiv penibil de simplu Pentru ca asa e CORECT. Nu e vorba de moralitate, ca poate e mai moral sa-ti iubesti sotia si sa-ti protejezi familia decat sa aperi un strain, un om acuzat de spionaj dar oare ceea ce e moral e si corect, sau ceea ce e CORECT e intotdeauna moral?
Nu vreau să fiu spoiler, dar nici Mark Rylance nu joacă rău. E acel spion atipic care vorbește puțin, își face treaba cu stoicism și își păstrează sângele rece și în cele mai grele situații pentru că a înțeles un lucru – Disperarea și nevoia de a fi frustrat și deprimat nu ajută, nu oferă soluții, nu oferă nimic.
Ideea filmului se balansează între două mari puteri URSS și SUA și un om, și acel om stă precum suportul între cele două talere pline de orgolii și idei preconcepute.
În verticalitatea sa, personajul lui Tom Hanks nu numai că reușește să realizeze lucruri extraordinare dar o face cu o modestie și o acuratețe care lasă urme adânci în oricare dintre noi.
Podul Spionilor nu e genul de film la care să te duci și să mânânci floricele pentru că la un moment dat sala amuțește. Totul rămâne suspendat în timp, și sucul din pahare, și floricele de popcorn, și display-ul telefoanelor. Totul amuțește, inclusiv respirația.
Nu întâmplător filmul a fost aplaudat la final în unanimitate. Motivul îl veți afla la cinema din 27 noiembrie. Podul Spionilor este distribuit de ODEON FILM.
