Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
„Pentru ca tot Universul infinit poate parea un abis anost daca nu poti iubi„
PASSENGERS – E acel gen de film SF de la care te astepti la orice, mai putin sa il urmaresti cu lacrimi in ochi. Dincolo de distributia plina de sex-appeal (in timpul vizionarii fetele suspinau dupa Chris Pratt, iar barbatii din sala se uitau lasciv la scenele cu Jennifer Lawrence), dincolo de SF, de efectele speciale, de scenariu, de actiune, filmul scoate undeva in subsidiar o idee profunda – Cat de adanca poate fi singuratatea chiar si atunci cand ai TOTUL si cum poate arata Infinitul finit atunci cand iubesti.
Sursa foto: PicClick CA
Pasagerii, film distribuit de Intercom, e acel gen de SF pe care vrei sa-l revezi, cel putin eu. De ce? Pentru ca tot Universul infinit poate parea un abis anost daca nu poti iubi! Sa pornim intr-o calatorie mai mult decat fantastica
➡ Universul – Intre relativitate si infinit
Avem o nava spatiala care trebuie sa calatoreasca 120 de ani pana la o alta planeta, o alta galaxie. In nava sunt peste 5.000 de oameni, pasageri de toate natiile, de la bloggeri la scriitori, de la ingineri la tot felul de lacatusi mecanici, plus personal auxiliar, echipaj si personal medical.
Toti acesti oameni sunt pusi in hibernare pentru ca sa poata calatori distante aproape incomensurabile. Ca sa va faceti o idee, doar UN AN LUMINA inseamna o distanta de 9500 miliarde de km ( Anul-lumină este o unitate de măsură a lungimii, definită ca distanța parcursă de o rază de lumină prin vid, în timp de un an).
Din nefericire (Din fericire, dar asta o sa intelegeti singuri de ce, daca mergeti la film), in timpul traversarii unei bariere de meteoriti nava sufera o defectiune si una dintre capsule pentru hibernare se deschide. Problema e ca se deschide cu 90 de ani mai devreme.
Cel care se trezeste SINGUR este Chris Pratt.
Chris Pratt este un inginer obisnuit si care, in acel Univers infinit, are totul dar FARA SENS. Chris e alegoria perfecta a omului de azi. Nava spatiala poate fi planeta noastra, tara unde esti acum, orasul unde locuiesti.
El avea tot pe nava. De la piscine cu vedere spre cosmos, la mancare si bautura la discretie, avea totul. Si azi omul modern are totul. De la haine la tot felul de delicatesuri, locuri pentru divertisment, dar Chris era SINGUR. Era inconjurat de 5.000 de oameni dar era singur, pentru ca toti ceilalti erau in stare de hibernare.
Azi, si tu poate ca mergi pe strada printre sute sau mii de oameni si esti SINGUR. Chiar daca oamenii pe care ii intalnesti sunt reali, sunt vii, sunt aievea, nu cred ca te apuci sa-i opresti pur si simplu si sa vorbesti cu ei despre viata ta, despre nevoile tale, despre pasiunile tale.
Drama lui Chris e drama tuturor oamenilor singuri. Daca scoti povestea din context, daca il scoti din nava SF si din calatoria ireala, Chris e un personaj cat se poate de real.
Nu intamplator are momente cand vrea sa se sinucida, pentru ca agonia singuratatii rupe din el, si nu se mai poate bucura de calatoria stelara, de constelatii si alte placeri care nu-i aduc alinare ci doar ii contureaza si mai puternic golul intrinsec.
Dar destinul, karma, ce vreti voi, ii scoate in cale capsula scriitoarei, rol interpretat exemplar de Jennifer Lawrence.
Dupa aproape un an de singuratate, mintea lui Chris o ia razna. Incepe sa citeasca despre femeia pe care o vede captiva, despre viata ei si apoi, macinat de o dorinta, Chris ajunge sa faca ceva gresit sau nu (Ce face aflati singur in film).
Urmeaza apoi o poveste de iubire aproape perfecta, totul in timp si spatiu. Exista o scena geniala in film cand ea, captiva ca si el timp de 90 de ani pe o nava care merge pe o alta planeta, este invitata la cina . Vine schimbul de replici:
„Credeam ca nu ma mai inviti (Zice ea)/ Am vrut sa-ti las spatiu (Zice el)”
Sunt prea multe momente intense in film ca sa le pot cuprinde aici. Dar ceea ce frapeaza este finalul pentru ca nu stii ce si cum dar te lasa sa vizezi. Merita fiecare frame acest film…
Filmul te face sa intelegi ca oricat de multe ai in lumea asta, bani, masini, cariera, succes, oportunitati, calatoresti in sute de tari, daca sufletul tau nu imparte si nu primeste iubire, totul e fara SENS, pentru ca viata fara iubire e pur si simplu un Univers gol, trist, anost…
Incercati sa va imaginati Universul fara stele, galaxii, pitici rosii, constelatii, gauri de vierme, asteroizi, planete, nori de plasma, comete…TOTUL ar fi un NEGRU INFINIT.
Poate ca nu intamplator filmul intra in cinema pe 23 decembrie 2016. Pentru ca in urma cu 33 de ani cineva pasea in Universul asta pentru filmul sau. Momentan graviteaza precum gravita si Chris… Mergeti la film, mai mult decat merita si trebuie vazut, mergeti la film ca sa intelegeti sensul vietii voastre!
[yasr_visitor_votes size=”large”]
