Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Și la început a fo
st orzul. Și orzul creștea așa cum crește grâul și porumbul, doar că orzul ascundea în el acel ceva pe care mai târziu oamenii acelor vremuri l-au numit „efectul clipei”. Dar orzul fără hamei nu avea sens așa cum căruța fără roți și fără cai e inutilă.
Și amestecul lor cu apa cea mai pură și apoi compoziția lăsată la dospit au născut – BEREA.
Poveștile sunt făcute să fie povestite, dar sunt povești pe care trebuie să le guști înainte de a le asculta, și o astfel de poveste e povestea berii. Se spune că oamenii fac umbră Terrei de mai puțin de 2000 de veacuri, iar în primii 19.000 de ani s-au ținut de chestii extrem de banale cum ar fi supraviețuirea.
Partea interesantă este că în jurul anului 10.000, undeva în Nordul Africii, Egiptul de astăzi, apărea o altă băutură care nu avea gust de apă și nici nu era inodoră și incoloră – BEREA.
Istoria acestui lichid auriu se scurge precum spuma pe tricouri de la Ghilgameș la Ramses, la piramidele de la Gizeh, la Imperiul Roman, orgiile lui Cezar până la mănăstirile călugărilor berari. Iar în acest crâmpei de istorie apare și România și berea LUTHER…
➡ Când viața miroase a bere nefiltrată
ȘTIAȚI CĂ…expresia „luna de miere” are legătură cu berea? Se spune că această expresie a fost găsită prima oară pe o tăbliță în regiunea Mesopotamiei (Irak-ul de astăzi), tabliță care a fost datată cu carbon și ar fi avut o vechime de peste 6.000 de ani î.e.n. pe care era scris cu litere cuneiforme mărturia unui dregător care vorbea despre reuniunea unui cuplu cu „sânge albastru”.
Se pare că pe acea tăbliță apărea descrisă o urare. În acele vremuri, tinerii căsătoriți care proveneau din familii înstărite primeau din partea rudelor bere îndulcită cu miere polifloră de albine, cantitate care le ajungea o lună de zile.
ȘTIAȚI CĂ… termenul de „țap de bere” vine de la berar german pe care-l chema BOCK ( înseamnă țap în limba germană)
ȘTIAȚI CĂ… Denumirea de „HALBĂ” vine tot din limba germană și se traduce prin jumătate de litru?
Despre istoria brandului LUTHER găsiți mai multe informații aici.
➡ LUTHER, șters de braf și aruncat acolo unde îi este locul, în inima Brașovului
N-am început povestea berii și povestea brandului Luther doar din nostalgie. Din fericire, cineva, undeva, chiar în centrul Brașovului, la o aruncătură de Piața Sfatului, s-a gândit să redea unui brand încărcat de istorie și mustind de hamei gloria de odinioară. Și așa s-a deschis Brasseria Luther.
Așa cum se poate vedea și din fotografia de mai jos, nu e o întâmplare că Luther s-a deschis la Brașov. Barul are în spate o structură din aliaj metalic care imită extrem de fidel Orga din Biserica Neagră, renumită în întreaga Europă.
Dar istoria o percepi, o simți, îți dă târcoale, te încolțește încă dinainte de a păși în local. Încă din stradă te izbește acel ceva „efectul clipei”. Coloanele de inspirație dorică, într-un amestec eclectic de antichitate, Evul Mediu și Renaștere, îți dai seama imediat că locul ăsta n-are nimic de a face cu ceea ce erai obișnuit.
Iar, după ce pășești pe ușa de la intrare care te duce cu gândul la TITANIC, rămâi înmărmurit pentru că pereții și tavanul sunt pictați în stil venețian, de parcă te-ai afla la Roma în catedrala Sf.Petru.
Poate că meniul mai poate fi îmbunătățit, poate că ai vrea ca mâncarea să vină mai repede, să fie mai caldă, mai dulce, mai sărată, toți avem gusturi, dorințe, cusururi, pofte, idei preconcepute, dar locul e desăvârșit. Singurul lucru pe care îl poți reproșa sau ți-l poți reproșa este că n-ai fost aici să-l vizitezi mai devreme. Am vizitat în viața mea de blogger, în țară și în străinătate, zeci de hoteluri.
Am fost in Paris, Roma, Viena, Budapesta, Bratislava, Praga, Cernăuți, Chișinău și lista e mult mai lungă, dar băi ca la Brasserie n-am întâlnit. Poate doar în Palatul de la Versailles unde n-am intrat sau în alte castele.
O atenție la detalii, totul în stil neorenascentist, te simțeai ca într-un palat iar dacă nu mă credeți vă stau ca mărturie fotografiile de mai sus.
Alături de oameni frumoși și creativi – Denis Radu, Monica Munteanu, Pia Marina Voicu, Radu Șerban, Louise, Otravă, Vulpescu și lista e mai lungă, am avut șansa să ajung la evenimentul de lansare și la prima degustare.
Petrecerea a fost extrem de colorată, colorată de lumini, de picturi murale, de animatoarea, de meniu, de proseco, Aperol, de oameni, pentru că oamenii sunt povești și poveștile sunt în oameni. Un album plin de emoție realizat in stil THE STORYalist.
➡ După un party nebun, ca să nu dai chix, te odihnești la CUBIX
După cum vă spuneam puțin mai devreme, petrecerea Luther a ținut ca-n povești, de seara până dimineața. Iar când la orizont Soarele se pregătea să dea ochii cu Luna, ochii mei se pregăteau să dea ochii cu patul. Din fericire, când ai #blackteam-ul cu tine și când veghează #blackman-ul peste tine, patul tău arată așa pentru că îl găsești într-un hotel care vibrează de modernitate – CUBIX 🙂
Și ca totul să fie divin până la capăt, în baie mă aștepta un jacuzzi pe care l-am chinuit cât am putut de mult. Am dat în mintea copiiilor, recunosc, petru că am umplut bazinul de spumă. Evident că n-am fotografiat scena pentru că nu mă simt Brad Pitt dar puteți să mă credeți pe cuvânt 🙂
➡ În loc de final, un pahar de bere, vin, proseco, aperol și alt party
Pe scurt, Luther Brasserie e locul unde poți să-ți duci partenerul sau partenera să vă bucurați de o atmosferă cu parfum de istorie, ea să fie regina ta tu prințul ei, ea contesa ta tu ducele ei, și jocul de roluri poate continua toată noaptea. Dacă ești petrecăreț/eață poți să-ți iei cu tine gașca și să o ții pe party pentru că totul e așa cum trebuie să fie. Poți petrece cum petreceau romanii, cum o făcea Regele Soare sau cum petrecea Wilhem de Orania. Nu contează cum petreci, important pragul Brasseriei să-l treci. Că vrei bere, că vrei vin, nu uita să faci fotografii și să revii 🙂
Pe curând oameni frumoși, din țară și din afara ei…
În încheiere, o piesă iconică, dacă tot am vorbit de bere 🙂
[yasr_visitor_votes size=”large”]
